Am lăsat fata și motanul la bunici, ne-am urcat în mașină și am plecat în lume. Am văzut Cracovia, Varșovia, Berlin, Dresda, Praga și Bratislava.
Mi-au plăcut toate orașele, fiecare cu bune și rele, nimic nu e perfect, dar m-a impresionat Berlinul cu diversitatea lui. Mi s-a părut a fi un adevărat etalon, un simbol al libertății.
Sunt atât de mulți oameni diferiți, fiecare făcând ce-i place și ce dorește, aparent nederanjat de nimeni.
N-am văzut niciodată atât de multe proteste. O mulțime de activiști, grupuri relativ mici, protestând în treaba lor, pentru gay, pentru Cuba, pentru sau împotriva diverse: veganism, Covid, violență, animale etc. În timp ce restul lumii din jur continua să-și trăiască viața.
E o promenadă / parc pe malul râului Spree unde oamenii stau pe pături cu o bere sau un pahar de vin, citesc o carte sau joacă o carte, o mulțime de oameni de toate vârstele, nu doar tineri, ieșiți din case, plimbându-se, relaxându-se. Am văzut un ring de dans unde se dansa tango, un amfiteatru în aer liber unde se juca o piesă, terenuri de baschet și de volei pe nisip unde oamenii făceau sport, formații întregi sau doar câte unul cu-o chitară care cântau diverse pe faleză.
Chiar și o ființă (nu știu dacă era bărbat sau femeie) care făcea niște efecte la o orgă și din gură (era un episod în Friends în care Ross cânta la orgă, cam ceva de genul ăla). La un moment dat mieuna în microfon. Avea și niște desene, picturi și tot felul de chestii „artistice” pe lângă, probabil le vindea turiștilor fascinați de cultură. Era ciudat, dar într-o mare de oameni ciudați, pentru că am văzut o grămadă de oameni ciudați în Berlin, sau hai să zicem diferiți, că nu era nimic negativ, parcă nu mai părea nimic ciudat faptul că cineva miaună într-un microfon.
Mi-a plăcut adunătura asta de oameni de toate felurile, fiecare trăindu-și viața, liber.
Lasă un răspuns