Ce mi-a plăcut la Berlin

Am lăsat fata și motanul la bunici, ne-am urcat în mașină și am plecat în lume. Am văzut Cracovia, Varșovia, Berlin, Dresda, Praga și Bratislava.

Mi-au plăcut toate orașele, fiecare cu bune și rele, nimic nu e perfect, dar m-a impresionat Berlinul cu diversitatea lui. Mi s-a părut a fi un adevărat etalon, un simbol al libertății.

Sunt atât de mulți oameni diferiți, fiecare făcând ce-i place și ce dorește, aparent nederanjat de nimeni.

N-am văzut niciodată atât de multe proteste. O mulțime de activiști, grupuri relativ mici, protestând în treaba lor, pentru gay, pentru Cuba, pentru sau împotriva diverse: veganism, Covid, violență, animale etc. În timp ce restul lumii din jur continua să-și trăiască viața.

E o promenadă / parc pe malul râului Spree unde oamenii stau pe pături cu o bere sau un pahar de vin, citesc o carte sau joacă o carte, o mulțime de oameni de toate vârstele, nu doar tineri, ieșiți din case, plimbându-se, relaxându-se. Am văzut un ring de dans unde se dansa tango, un amfiteatru în aer liber unde se juca o piesă, terenuri de baschet și de volei pe nisip unde oamenii făceau sport, formații întregi sau doar câte unul cu-o chitară care cântau diverse pe faleză.

Chiar și o ființă (nu știu dacă era bărbat sau femeie) care făcea niște efecte la o orgă și din gură (era un episod în Friends în care Ross cânta la orgă, cam ceva de genul ăla). La un moment dat mieuna în microfon. Avea și niște desene, picturi și tot felul de chestii „artistice” pe lângă, probabil le vindea turiștilor fascinați de cultură. Era ciudat, dar într-o mare de oameni ciudați, pentru că am văzut o grămadă de oameni ciudați în Berlin, sau hai să zicem diferiți, că nu era nimic negativ, parcă nu mai părea nimic ciudat faptul că cineva miaună într-un microfon.

Mi-a plăcut adunătura asta de oameni de toate felurile, fiecare trăindu-și viața, liber.

6 răspunsuri la “Ce mi-a plăcut la Berlin”

  1. M-ai pierdut încă de la început — cum adică ați lăsat copilul la bunici și ați plecat în concediu doar voi? Se poate și așa? Ai mei băieți, unul de 8 și unul de 2 ani, nu cred că ar concepe așa ceva. Sau noi ca părinți n-am putea? Habar n-am, dar mi s-a părut tare. ?

    • Cu o săptămână înainte, am dus-o pe fetiță la Viena la parcul de distracții. O jumate de zi am mai și plimbat-o prin oraș, ca să vedem și noi centrul, palatul etc. Nu i-a convenit pentru că voia numai în parc și i-am spus – ok, atunci o să mergem noi singuri într-o vacanță ca să vizităm orașe, iar tu stai la buni, ok?
      Super, n-am chef să mă uit la clădiri vechi, mai degrabă stau la buni.

      Deci n-am avut probleme, dar are și 11 ani, ne înțelegem.

  2. Să nu ne lăsăm amăgiți, poate așa era Berlinul și înainte de Hitler.
    Răul este undeva acolo și așteaptă sa iasă la lumină dintr-un mic cotlon anonim și va șterge cu buretele toată bruma de civilizație care pare că există. :)
    Democrația și diversitatea, civilizația etc., toate acestea trebuie apărate și vegheate permanent de oricare dintre noi, de toți. :)
    Aceiași oameni drăguți și civilizați, într-o secundă se pot transforma în fiare care se sfâșie între ele. :)
    Eu glumesc acum, dar uneori nu mă pot opri să nu fac un exercițiu de imaginație și să mă gândesc cum ar fi dacă… :)

    • acel Berlin vibe a acumulat treptat o clasa de personaje indestulate, ori independenti financiar (mostenitori din tari orientale), ori cu job-uri in domenii „la moda”, pe spatele carora s-a dezvoltat un imperiu imobiliar. personaje care se comporta ca niste copii la 35-40 de ani, sub pretextul „libertatii de exprimare”

      probabil e ok sa existe si locuri din astea, sa ai unde merge intr-o „vacanta altfel”, pentru mine singura oara cand am fost acolo mi s-a parut ca e un Disneyland pentru adulti

      stiti de ce lumea „vestica” sau „civilizata” are o problema cu natalitatea, nu ?

  3. Interestant articolul și punctul de vedere.
    Trăiesc în Berlin de câteva luni și pot spune întocmai același lucru. Venind dintr-o țară ex-comunistă (nu ca Germania nu este… însă Berlinul e orașul libertății) mi-a luat ceva timp să mă acomodez cu vibe-ul de aici.
    Oamenii sunt mult mai simplii, se bucură de lucruri mici și știu să se relaxeze. La propriu.
    Or fi și rechini imobiliari, recunosc că nivelul chiriilor e unul destul de ridicat, însă e printre cele mai mici în întreaga Germanie.
    Plus, dacă în Ro nu sunt chirii de 1-2k E nu înseamnă că nu este la fel în vestul Europei (și nu numai). Indiferent de situație, găsești un loc în care sa stai, chiar dacă bătălia pe chirii este una recunoscută de toată lumea.
    Recomand tuturor experiența traiului în Berlin, iti deschide mult ochii și te face să înțelegi că fiecare se poate bucura de viață în felul lui, independent de ceea ce crede altul.

    • Mulțumesc pentru comentariu, e interesant să aflu cum vede lucrurile cineva care chiar trăiește acolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.