Chiar cred că, în afară de cei care au anumite probleme psihice, toți oamenii pot să „câștige”, nu în sensul unui meci de tenis, unde obligatoriu cineva pierde și cineva câștigă, ci în sensul că pot să iasă din sărăcie și să trăiască decent, chiar dacă nu ajung milionari.
Am zis de mai multe ori că nu poți să pierzi, că succesul e inevitabil. La prima vedere pare doar o vrăjeală de dezvoltare personală sau o chestie teribilistă pe care o spun cei ce au succes, la fel cum spun bogații că banii nu contează.
Dar e adevărat, nu poți să pierzi.
Corpul uman este o creație extraordinară, e conceput pentru a se adapta și a se optimiza pentru supraviețuire. În cazul în care condițiile o dictează, corpul va deveni mai puternic, mai mare sau mai rezistent pentru a putea să facă față mai eficient sarcinilor.
Dacă te duci acum să trăiești la pădure, în jumate de an o să ai brațele mai groase, spatele mai puternic, o să poți să mergi mai mult pe jos fără să obosești etc… Corpul se adaptează și se optimizează pentru conservarea energiei.
Teoria mea este că adaptarea asta de la nivel fizic se extinde și la nivel mental. Dacă îți pui creierul în situații în care trebuie să gândească, atunci o să înceapă să gândească.
Tot ce trebuie să faci este să nu te pui în calea acestui proces natural.
Să lași creierul tău să-și facă treaba pentru care se află acolo. Să-l folosești ca pe un CPU, nu ca pe un HDD. Pentru non-geeks, asta înseamnă să procesezi informație, nu să stochezi informație.
Am descoperit pe propria piele faptul ăsta: cu cât accepți mai repede situația în care te afli, cu atât te adaptezi mai repede la ea. Cu cât te focusezi mai mult pe ceea ce îți dorești, cu atât mai ușor reușești să obții acel ceva.
Vrei să arăți ca Brad Pitt în Fight Club?
Dacă ești focusat 100% pe asta, durează cam 6-8 luni să devii super fit, urmând o rețetă foarte clară de acțiune: disciplină exemplară în nutriție și exerciții fizice.
Vrei să ajungi neapărat la concertul lui X sau să vizitezi orașul Y?
Dacă vrei cu adevărat asta și ești focusat 100% pe obiectivul ăsta, o să reușești. Nu cunosc pe nimeni care să fi vrut cu adevărat ceva și să nu fi reușit, mai devreme sau mai târziu.
Creierul tău va găsi mereu soluții, de asta e pus acolo.
Și de ce nu câștigă toată lumea?
Oamenii sunt diferiți, e vorba în primul rând de genetică și apoi de mediul în care a crescut și s-a dezvoltat fiecare.
La unii oameni adaptarea și optimizarea de care spuneam mai sus se face mai rapid, la alții mai lent. Unii învață doar observând greșelile altora, fără să le facă și ei la rândul lor, iar alții se împiedică de aceeași groapă în fiecare zi și tot nu învață.
Dar în ultimă instanță totul se reduce la faptul că nu-și doresc cu adevărat. Prin asta mă refer că nu își asumă responsabilitățile necesare și nu acceptă că trebuie să facă niște eforturi ca să obțină ce își doresc.
Deci sintagma asta – să-ți dorești cu adevărat – nu e despre energie pozitivă, adevăr divin, supă de pui pentru suflet și alea.
„Cu adevărat” înseamnă să conștientizezi și să accepți părțile negative care vin la pachet cu câștigul – efortul, munca, sacrificiile.
Vreau să câștig la Loto! Vreau să câștig la Loto! Vreau să câștig la Loto! – se ruga de zor credinciosul la Dumnezeu…
Și după un timp Dumnezeu îi răspunde omului nostru: Cumpără-ți și tu un bilet la loterie!
Și înțelepciunea populară pe care preferăm să o ignorăm astăzi considerându-ne superiori înaintașilor noștri spune că „Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și în traistă”, fiind vorba desigur despre oportunitățile care apar la tot pasul și doar unii profită de ele.
Însă cel mai amuzant este atunci când Dumnezeu îți pune mâncarea pe masă iar tu nu o vezi și rămâi flămând. Aceasta se întâmplă când tu visezi la caviar iar pe masă ai doar mămăligă cu ceapă.
Mămăliga și ceapa sunt bune 😀
Cu o condiție: să nu visezi la caviar…
E bine sa visezi la caviar atunci cand ai mamaliga cu ceapa, „lacomia” te indeamna sa lupti.
Inseamna sa-ti doresti ceva mai bun.
Te-ai gândit vreodată să scrii o carte de dezvoltare personală? Ar ieși ceva.. 😀
M-am gândit așa în treacăt dar nu e ceva pe care să pot să mă concentrez 100%. Poate dacă vând Simplenet cu 1 milion de euro și mă retrag la pensie pe coasta Portugaliei. 🙂
:)) Haha, tot puțin offtopic sunt: mai pregătiți și alte teme wordpress? 😀
Deocamdată nu prea e timp și pentru asta. Oricum nu le folosește nimeni nici pe astea existente.
Am inteles, voi mai urmari site-ul, poate, poate. 😀
Din vară s-ar putea să mă mai eliberez și poate mă apuc de făcut și altele.
Eu le-am customizat im multe feluri (culori, mai vrecis). Atat cat m-am priceput eu (nu prea mult)
Sunt recunoscator pentru fiecare tema child Genesis. Aveti acces la site-urile din contul meu, gazduite la Simplenet, va rog sa aruncati o privire. Sper sa va placa.
Mi-ar place sa stiu face sii eu astfel de teme
As face ca link-urile sa respecte culorile lor clasice cu care suntem obisnuiti toti, iar textul in general sa nu fie cu gri, ci cu negru si un font marisor (bune pentru cineva ca mine, cu probleme de vedere).
As face ca submeniurile sa fie mai vizibile (pe un fundal colorat sau cu o margine (ma gandesc ca poate mai sunt si altii cu probleme de vedere, nu sunt eu singurul „chior”).
Meniul la vizionarea pe mobil l-as face gen „hamburger” (cam cum se vede pe mobil cel de la mujo.ro), meniul la temele actuale nu se vede totdeauna cum ar trebui, mai ales daca sunt multe subpagini.
As face teme mai colorate, multe dintre temele WordPress child Genesis sunt prea alb/negru.
Eu in customizarile mele am incercat sa invat din experienta altora (eMAG sau alte magazine online mari etc.).
Mi-ar place sa fac teme. Visez? Poate, dar am inceput deja sa fac micile customizari.
Te-ai gandit sa-l vinzi? 😀
Nu, dar dacă îmi face cineva o ofertă de nerefuzat, cine știe?
Bine man! 🙂
Știi că am avut ideea și început draft-ul articolului ăsta după ce am vorbit cu tine? Mai demult, atunci când mi-ai cerut niște sfaturi.
L-ai citit sigur pe Vadim Zeland !
E prima dată când aud numele.
un schiop nu o sa bata recordul de 100 m viteza oricat de mult si-ar dori el sa „plateasca pretul”, nu toti putem fi Michelangelo, sau Beethoven, oricat de mult am lucra la asta
e usor sa le spui tuturor ca pot avea afacerea lor de succes si ca singurul lucru care ii desparte e faptul ca nu vor suficient asta, fara sa tii seama de trecutul lor, de educatie, de exemplele din viata lor, de aptitudinile lor, etc etc
Ideea este că nu e nevoie să ajungi la nivelul lui Beethoven ci că poți să trăiești din muzică, dacă asta îți dorești cu adevărat.
good point, si imi place etica ta de munca
cred ca partea grea este schimbarea mentalitatii formate de-a lungul secolelor de societatea noastra:
cu turcii, rusii, nemtii comunistii, de fiecare data problema s-a pus:
ce rost are sa muncesca, daca oricum la vara trebuie sa parjolesc campul si sa otravesc fantana, sau il iau altii. sau ce rost are sa muncesc daca e al statului, mai bine tai colturile
geniul europei renascentiste a fost garantarea proprietatii
in momentul in care stii ca ceea ce muncesti e al tau de drept, totul se schimba
din pacate noi ne-am trezit dupa 89 intr-o lume capitalista cu o gandire comunista, si inca ne dezmeticim
Bravo!!! In sfarsit iata una dintre cele mai bune postari-analize-observatii pe care le-ai facut. Se pare ca incepi sa intelegi cum stau lucrurile cu „natura umana” si in realitate. Totusi, nu inteleg cum de poti surprinde atat de bine unele aspecte si nu le observi pe altele care sunt chiar mult mai evidente. Dar… ma rog, ramane sa ne mai dumirim pe parcursul istoriei de acum incolo.
Inca o data BRAVO!!!
Eu merg pe aceeași premiză, omul care vrea cu adevărat să facă ceva, cu siguranță la un moment îi va ieși acel ceva. Omul care zice doar din gura că vrea, dar nu face nimic în acel sens, ăla cu siguranță nu va face nimic.
Sper sa va placa modificarile pe care le-am facut temei dvs. in http://www.mobila-la-comanda.net
de fapt e invers. nu poti sa NU pierzi, pt ca in final oricum mori.
Corect. Doar ca daca vrei cu adevarat, poti. Daca iti propui sa nu mori, cu siguranta pana la moarte nu vei muri.