Am vorbit acum câțiva ani cu niște oameni, voiau să-și refacă site-ul sau ceva de genul asta. Eu am vrut să le dau hosting, că altceva n-am ce să le dau.
La care ei s-au uitat la mine cu un zâmbet din ăla superior de genul: ia uite bă și ăsta, vine el să ne vândă nouă hosting.
Nu, mersi, avem hosting. Avem un băiat care ne ține la el pe server, are el serverele lui, e specialist IT.
Și erau așa de mândri de specialistul lor IT, de parcă ei îl făcuseră.
Peste câțiva ani…
Andrei, avem o problemă cu site-ul de ceva timp, am încercat tot ce se putea, apelăm și la tine, poate ne poți scoate tu din belea.
Hai să vedem. Site-ul virusat, infectat, erori PHP, vai de capul lui. Bun, acces la hosting și rezolvăm. Costă atât.
Nu răspunde la telefon băiatul de la hosting, nu pot să dau de el.
Pe diverse filiere, aflăm că se răcorește puțin pentru niște combinații cu Statul Român. Asta e, aveți backup?
Păi noi nu știm să facem backup, n-am avut niciodată acces la cPanel, doar la site și acolo aveam un băiat care ne mai introducea niște texte, poze…
Ok, dacă vreți, vă dau hosting, instalăm WordPress, punem o temă și vă apucați apoi să refaceți site-ul.
Și când să mute hosting-ul la noi descoperă că numele lor de domeniu e înregistrat de fapt pe numele băiatului, nu al lor.
Nu băiatul ăsta de mai sus ci alt băiat cu care au lucrat acum 10 ani și s-au certat acum 8 ani că și-a dat seama că nu mai are chef să fie „băiat”.
Și după ce îi rezolvi până la urmă, îi ajuți să fie totul pus la punct, le subliniezi niște best practices despre cum ar trebui să-și administreze site-ul, stau liniștiți câteva luni după care decid să schimbe hosting-ul.
Și nu se mută la o firmă mai mare, mai profesionistă, mai „ceva”, ci la un alt „băiat” din oraș, un „specialist IT” care are el „serverele lui”.
Nu sunt arogant să cred că am cel mai bun hosting sau cele mai profesioniste servicii, există Romarg, MXHost, Hostway, sunt o grămadă de provideri profesioniști, de ce să te întorci de unde ai plecat, la un băiat cu servere pe balcon?
Inițial mă întrebam cât de ieftine pot să fie serviciile băieților, dar nu cred că e vorba de bani, clientul construiește case, din 2 vânzări scoate cifra mea de afaceri anuală, nu e ca și cum n-ar avea bani.
Observ că oamenii ăștia folosesc mereu cuvântul AM pe cineva, nu CUNOSC pe cineva.
Am eu un băiat… Am eu un specialist
Deci presupun că e chestie psihologică, simt ei nevoia să dețină oameni, să fie pe o poziție de superioritate, probabil se simt bine când pun mâna pe telefon și băiatul traversează juma de oraș ca să vină să dea 2 click-uri pentru ei.
Sunt interesante mecanismele psihologice sau sociologice care îi fac pe oameni să facă alegeri care, cel puțin mie, mi se par complet ilogice.
Nu e vorba doar de domeniul IT, de exemplu, sunt oameni care nu ar cumpăra de la un magazin oficial nici să-i picuri cu ceară. Doar de la băieți, doar la mica înțelegere, doar pe sub mână.
Fără să stabilești clar nimic, lasă că negociem, discutăm, ne înțelegem. Nu contează ce: piese auto, telefoane, servicii de desfundare WC, orice.
Vrem totul ieftin și dacă dăm 2 lei cuiva atunci ăla ar trebui să fie sclavul nostru pe viață, doar am plătit.
Avem o cultură complet anti-profesionalism. Și după aia ne plângem că am luat țeapă. Dar ne trece repede și o luăm de la capăt.
Fix cu aceleași greșeli.
Lasă un răspuns