Probabil sunt mai multe motive, dar cred că în adâncime e unul singur – frica.
Predarea online îi scoate din zona de confort, îi forțează să învețe ceva nou, ceva cu care copiii deja sunt familiarizați și ajung chiar să le dea instrucțiuni profesorilor despre cum să folosească aplicația. Asta îi poate face să se simtă prost pentru că le fură iluzia de superioritate.
Oamenii care ar trebui să învețe alți oameni să-și folosească creierul nu își pot forța propriul creier să învețe să folosească o aplicație pe tabletă sau laptop.
Când lucrezi în IT, indiferent că este ramura pe care o ai tu sau nu, ești „omu cu calculatoare”, așa că o cumătră de-a mea, vine zilele trecute la mine și îmi zice că nu se poate conecta la Google ClassRoom, activase deja cu codul primit contul, doar că nu știa parola, mă uit eu pe acolo, mi-am dat seama despre asta și i-am scris pe Whatsapp profesoarei în cauză fix cu ce are de făcut pentru a putea reseta parola. Răspunsul a fost sec.. „nu se poate, dacă nu reușiți să activați contul asta e.”, i-am zis clar, că a fost activat dar nu se mai știe parola, și am specificat cine sunt, apoi m-a crezut și a făcut demersurile pentru a reseta parola. De ce oare există acea premiză, că cel cu care vorbești e mai prost ca tine, și că nu știe despre ce vorbește?! Asta este chestia ciudată..