Când aveam 2 ani și 8 luni am plecat de-acasă. Am mers pe jos 2,8 kilometri până la mătușă-mea, care stătea pe lângă gară. În perioada aia, se demola gara veche ca să se construiască una nouă. Nici nu știu cum am ajuns într-un tren.
Norocul meu a fost că m-am așezat lângă un mare maestru de hacking, profesor de română la Suceava, care m-a luat sub aripa lui. Retrași în munți, lângă o veche mănăstire părăsită, ne-am antrenat fără încetare. În scurt timp, fix în ziua în care am împlinit 3 ani, am spart serverele NASA. Prima dată nu le-am spart, dar a doua oară le-am spart din prima.
Ce vreau eu să vă spun vouă cu povestea asta complet adevărată din viața mea de influencer (top 3 la mine pe scară) este că am ajuns într-un moment al existenței noastre pe această planetă în care poți să afirmi absolut orice și ăla e adevărul, că nu contează oricum pentru nimeni dacă e sau nu, n-are nimeni timp să verifice.
De la influenceri care promovează fără nicio jenă țepe evidente, apoi ridică din umeri, până la afaceri legitime, mai mari sau mai mici, care sunt toți „cei mai buni”. Toată lumea zice și scrie ce vrea și lumea crede.
Trăim în raiul marketerilor.
Lasă un răspuns