Chiar dacă nu crezi, tot trebuie să crezi

Mi s-a părut că România a avut cel mai slab joc de la EURO 2024.

Nu cred că suntem o echipă slabă, doar că avem un joc slab. E o chestie mentală, nu o chestie de abilități sportive. Nu putem lega pase, nu se vede o coerență în joc, o strategie, ceva în spate care să aibă sens, jocul pare haotic, disperat. Părem fricoși, timizi, timorați, speriați de superioritatea închipuită a adversarilor.

Aici e problema pe care o văd eu – superioritatea închipuită. Nu jucăm cu adversarul din teren, noi jucăm cu un adversar închipuit, care e campionul Angliei, golgheterul Spaniei, marele, puternicul Adversar, un Goliat pentru care noi suntem micul David care speră la o victorie magică.

Nu am statistici legate de acuratețe, dar din ce am urmărit, noi am jucat cel mai prost. Foarte multe greșeli neprovocate, multe pase greșite, multe erori de judecată, pur și simplu alegeri greșite. Jocul României a arătat amatoresc.

Spre deosebire de toate celelalte echipe „slabe” – Albania, Georgia, Slovenia, Slovacia – care au jucat mai mult decât coerent. Nu e neapărat vorba că au scos rezultate bune cu echipe mult mai bine cotate, ci e vorba de coerența în joc.

Le merg pasele, se găsesc pe teren, sunt calmi în situații de presiune, joacă fotbal cum ar trebui să joace niște fotbaliști profesioniști, fără frică de adversar, fără să se piardă și să-și dea cu stângul în dreptul neștiind cum să scape mai repede de minge.

Cred că Hagi și Rațiu au fost singurii care au avut „tupeu”, așa cum îl numesc eronat românii. Tupeul ăla e de fapt normalitate, așa trebuie să joci, să controlezi mingea, să driblezi, să faci fente, nu să te pierzi cu firea ca un copil mic atunci când vine un adversar fioros spre tine.

Avem foarte mult de lucrat la psihic, la mental. Din păcate, nu e de ajuns să aduci un psiholog sau un motivator la națională, e nevoie de lucru masiv în direcția asta pe toate palierele, de la copii la echipele de club, la jurnaliști și la suporteri.

Suntem prea defetiști, prea controlați de frică și mai ales de rușine – „ce-o să zică X, ce-o să creadă Y.” Se vede chestia asta și când câștigăm, ne bucură tot felul de tâmpenii inutile – „ne-a lăudat toată Europa” (după meciul cu Ucraina) , „acuma știu și americanii unde suntem pe hartă” (în timpul campionatului din SUA 94).

Ne controlează prea mult chestia asta și asta ne sabotează mental. Trăim pentru egaluri onorabile, trăim pentru „ce frumos au luptat băieții”.

Cu toate astea, ne-am calificat mai departe. Ce dovedește asta? Că trebuie să crezi în șansa ta. Chiar dacă nu crezi, tot trebuie să crezi.

Putem să jucăm de 100 de ori cu cea mai bună echipă din lume și toate cele 100 de meciuri vor fi diferite unul de altul.

Asta nu pare că înțelege lumea, că nu jucăm cu Campioana Europeană sau Campioana Mondială, jucăm cu echipa care e acum în teren. Elveția nu a eliminat Campioana Europeană Italia. Nu, aia era altă echipă, de acum 4 ani. Acum a eliminat o penalitate de echipă Italia care nu a jucat nimic. Hai să terminăm cu fatalismul ăsta al jurnaliștilor fără minte – „vai, jucăm cu Campioana Mondială”.

Oricât de campioană ar fi, dacă ar fi, deși nu e, avem șansa noastră. Putem să jucăm de 100 de ori, să pierdem de 99 de ori și tot e posibil ca a o suta oară să câștigăm.

Trebuie să crezi. N-ai voie să intri pe teren fără să crezi. Indiferent de sport. Nu e ca și cum aș juca eu baschet contra lui Michael Jordan, nu e diferență atât de mare. Diferențele sunt mult mai mici, toți de acolo sunt sportivi profesioniști, toți au șansa lor, toți trebuie să creadă. N-ai voie să nu crezi. Trebuie să crezi.

Chiar dacă nu crezi, tot trebuie să crezi.

Răspunsuri

  1. Avatar sp500puts
    sp500puts

    cu mentalitatea asta ar trebui totusi sa te apuci de trading

  2. Avatar Victor

    Si eu am vazut acelasi lucru dar mi-a fost teama sa exprim, sa fiu Gica-contra in mareea asta de adulatie

    1. Avatar Andrei Chira

      E normal să se bucure oamenii, este totuși o realizare a echipei naționale. Dar trebuie să fim și realiști, să vedem și unde greșim și să încercăm să reparăm, ca să fie și mai bine.

  3. Avatar Valeriu
    Valeriu

    Ca si in politica,in sport cei care nu profeseaza au cele mai bune idei, De ce oare?

    1. Avatar Andrei Chira

      E mai ușor să ai idei. Practica e mai grea, mai ales când lucrezi cu oameni.

  4. Avatar Valeriu
    Valeriu

    Andrei,eu cred ca mai exista o cauza: o judecata eliberata de anumite interese profesionale.

  5. Avatar Kusovschi Constantin Andrei

    Andrei Chira cum vă găsesc pe Facebook ?

    1. Avatar Andrei Chira

      Nu mai am conturi pe rețelele sociale. Doar pe LinkedIn cred că mai am unul uitat. Îmi poți trimite mail dacă vrei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *