A fost odata ca niciodata un barbat frumos si destept cum altul nu se mai vazuse.
Avea o functie modesta, potrivita unui intelectual ca dansul, la comitetul judetean al Partidului Comunist Roman dintr-un orasel de provincie.
La Revolutie, s-a trezit dizident, i-a scuipat si injurat pe comunistii care ii erau sefi si i-a venit o idee.
S-a intalnit cu cativa prieteni de incredere, tot intelectuali rasati, baieti de comitet, si le-a zis: auzi Gigele, baga-te in PNL, tu, Pandele, in PNTCD, eu ma bag in FSN, si asa mai departe. Zis si facut.
Si a trait fericit pana la adanci batraneti, parlamentar pe viata, indiferent de cine si cum voteaza.
Lasă un răspuns