După unele interacțiuni cu agenții imobiliari din trecut rămăsesem cu impresia că sunt o specie aparte, ca taximetriștii. Numai impresii, figuri, vor să cumperi fix prima chestie pe care ți-o arată, să-și ia comisionul fără să muncească prea mult și la revedere.
Apoi mi-am vândut singur apartamentul din Bacău.
După două zile de interacționat cu potențialii cumpărători, îi înțeleg pe agenți, care trebuie să intre în contact cu oamenii ăștia zi de zi.
M-a sunat un om ca să-mi laude apartamentul, vai ce frumos e, vai ce locație bună, tare mult aș vrea să-l cumpăr, îmi place foarte mult, tra la la. Ok, hai să-l vezi în realitate. Nu, că nu am bani. Păi ia credit. Nu, nu pot să iau credit că abia m-am angajat și am și salariu mic pe cartea de muncă. Atunci de ce mi-ai cerut nr de telefon? De ce mă suni?
M-a sunat alt om ca să-mi propună să-mi dea niște bani și restul în rate. Nu te cunosc, boss, nu pot să-ți dau eu credit și să-mi plătești mie rate. Ia-ți credit de la bancă. Nu, că suntem oameni serioși dar nu putem lua credit. Și tu, serios, vrei ca eu să umblu după tine să-mi recuperez banii?
M-a sunat alt om ca să-mi propună să stea cu chirie și chiria aia să se deducă din prețul apartamentului și în curând are el o afacere pe țeavă și o să aibă să-mi dea restul de bani. Mersi, te sun eu mai încolo. Azi nu.
Au venit unii să vadă apartamentul, ne place, vrem să-l cumpărăm. Ok, hai să-l cumpărați. Dar nu putem acum, abia peste 2 luni putem să facem credit. Alții, fix la fel, dar abia peste 6 luni putem să luăm credit. De ce? De ce vedeți apartamente acum? De ce irosiți timpul oamenilor?
A venit o doamnă, văzut, plăcut, vreau să cumpăr. Ok, hai la notar. Stai că nu știu ce acte îmi trebuie. Îți trebuie doar buletinul. Nu, mă refer actele ca să iau credit. Stai așa, tu nici nu te-ai dus la bancă să vezi dacă poți să iei credit? De ce vizionezi apartamente? Primul pas nu ar fi să te duci la bancă să-ți facă un prescoring, să vezi la ce te încadrezi, să vezi dacă te încadrezi?
A venit o doamnă mai suedeză, făcea poze la plasele de tânțari, se făcea că nu știe cum funcționează mașina de spălat rufe, făcea pe proasta prin casă. I-am deschis ușa și am poftit-o afară. Îmi oferă bani cash, să mergem la notar, să facem, să dregem. Da, da, cum să nu, vă sun eu mâine, acum poftiți afară.
Au venit unii, frate și soră, sora voia să cumpere, îi plăcea apartamentul, locația, era super încântată, era dispusă să plătească cât ceream, fără nicio negociere. Prețul oricum era unul corect, majoritatea au acceptat prețul cerut. Frate-su, afacerist, n-a vrut în ruptul capului să ajungem la un consens, el trebuia neapărat să „negocieze”.
Prin negociere eu înțeleg că lasă fiecare câte ceva, el înțelegea ca eu să las prețul fix la cât vrea el și gata, aia e.
A venit de 2 ori pe la apartament, m-a sunat de 7 ori, mi-a trimis 20 de mesaje, la un moment dat ne-a chemat la notar, gata, cumpărăm. Ok, mergem la notar, acolo se uită pe acte și zice că e prea mic apartamentul, nu-l luăm. Păi nu ai venit să-l vezi de 2 ori, nu ai intrat în toate camerele? Nu există în anunț toate detaliile posibile, inclusiv suprafața? Nu, că n-am citit anunțul, mi-a dat cineva pe Facebook, m-am uitat doar la titlu și la poze.
A continuat să-mi dea mesaje și a doua zi, ca să mă facă să las prețul la cât voia el. Pare incredibil, dar oamenii ăștia există. După ce își bate joc în prima zi de un om, revine a doua zi și o ia de la început, nu lasă nimic de la el. Tu mă bați la cap să-ți vând ceva, deci vrei acel ceva, dar nu oferi nimic în plus, dimpotrivă, oferi mai puțin decât în prima zi. Și speri că ce?
Sunt intrigat de oamenii ăștia, am o curiozitate științifică, ce-i mână pe ei în luptă? Ce gândesc? Are oare succes strategia asta? Poate la oamenii mai slabi, mai săraci, mai nuștiucum?
Omul pur și simplu nu putea accepta să piardă negocierea, pentru el deja nu mai era despre a-i cumpăra lui sor-sa apartament ci a devenit o problemă de orgoliu, trebuia neapărat „să mă facă” pe mine.
La un moment dat, i-am zis – omule, dar de ce vrei neapărat să câștigi doar tu și eu să pierd. Nu înțeleg. Eu pot să vând la prețul pe care-l vrei tu, nu e o problemă de bani, dar nu-mi place să fiu bullied, de asta nu vreau.
Până la urmă am vândut la prețul lui, dar nu lui, ci altcuiva care a plătit pe loc. Și pentru că a plătit pe loc, i-am dat preț mai mic. Asta înseamnă negociere, oferi și tu ceva, ofer și eu ceva. Lași tu ceva, las și eu ceva.
În fine, mi-am adus aminte de idiot și am deviat de la subiect.
Ideea e că după interacțiunile astea îi înțeleg pe agenții imobiliari. Eu am vândut apartamentul în 2 zile, am terminat repede, dar ei se luptă cu oamenii în fiecare zi, e normal să devii mai eficient, să-i citești și să-i triezi pe cei serioși de idioți.
Poate într-o zi o să ajung să-i înțeleg și pe taximetriști.
Lasă un răspuns