Cam cât îi duce mintea pe socialiști

Cea mai nouă chichiță a socialiștilor este conceptul de Universal Basic Income sau Unconditional Basic Income. Adică un venit minim garantat pentru orice cetățean, fără nicio obligație.

Doar prin simplul fapt că ești om, că te-ai născut pe această planetă, ai dreptul și meriți o sumă de bani moca de la stat în fiecare lună. Ca să poți avea un trai decent, fără presiune, fără să fii nevoit să accepți slujbe de 2 bani.

Astfel, eliberându-ți creierul de grija zilei de mâine, vei deveni un om mai bun și vei face lumea mai bună. Și s-au gândit socialiștii la asta pentru că sunt umaniști, se gândesc la ceilalți oameni, le pasă de cei nevoiași și vor să facă lumea mai bună.

Unul dintre prietenii mei e super fan Basic Income, dă share la toate articolele ce țin de chestia asta. Așa că dau și eu un click să văd despre ce e vorba și văd articolul ăsta.

Acolo e dat exemplul unul băiat care a lăsat antreprenoriatul și a deschis un program numit My Basic Income. O să mai găsiți în articol și un link către Chicago Tribune cu mai multe detalii și mai multe citate din băiatul ăsta care e foarte mândru de ce face.

Și socialiștii (sau manipulatorii) aplaudă și îl dau ca exemplu pozitiv (uite domle că se poate) și dau share în stânga și-n dreapta, share care se vrea o argumentație care să susțină ideea de Basic Income.

Ca să vedeți cam cât îi duce mintea, hai să citim mai atent articolul și să extragem niște cifre:

  • 66.000 de aplicanți la program, deci 66.000 de oameni care vor bani moca
  • 31.449 de oameni care au făcut donații, deci care contribuie
  • 26 de oameni care au primit (prin tragere la sorți) bani moca

26 din 66.000

Conform cifrelor cu care, culmea, ei se laudă, de parcă ar fi ceva bun, rezultă că 31.449 de oameni au contribuit ca să beneficieze de ajutor 26 de oameni.

Aritmetica nu e punctul meu forte dar calculul e destul de ușor – e un raport de 1000 la 1. Adică 1000 de oameni trebuie să muncească (și să câștige bani ca să aibă de unde să contribuie, nu?) pentru ca un singur om să primească acest Basic Income.

Adică, exemplul ăsta pe care îl dau ei în speranța că o să punem noi botul că Basic Income e o idee bună, este exact argumentul care invalidează ideea. Este exact demonstrația că nu are cum să funcționeze, că nu e sustenabil.

Dacă e nevoie de contribuțiile a 1000 de oameni pentru ca un singur om să aibă un venit minim garantat, nu e clar că nu are cum să funcționeze la nivel UNIVERSAL?

Ei, cam atât îi duce capul pe socialiști.

face-palm

 

  1. O astfel de idee tine de umanitate. Daca un om nu poate sa se descurce in infectia asta numita capitalism, ce facem, il lasam sa moara de foama? Daca da nu putem nici macar sa fim suparati pe el daca ne da in cap.
    Stii care este culmea? Cel mai bine se descurca in capitalism cei cu vederi socialiste, cel putin intre cunoscutii mei. Este si cazul meu, nu as fi avut ce am acum nici pe departe inainte de 1989 dar fac ceva pe aberatia asta-numita economie de piata, capitalism, democratie etc- care este o utopie mai mare decat comunismul. Pe scurt, reusesc escrocii nicidecum cei care aduc valoare adaugata, creeaza ceva. De aici pleaca si intoarcerea omului spre animalitate, cu vector limitat la BMW, Iphone, vila, mancare, bautura. Si stop!

    1. Victor, asadar, daca ai reusit dupa 1989, esti si tu un escroc? eu asta inteleg… si-ti dau dreptate.. cei care au indestul, in general au profitat de informatii, relatii, slabiciuni ale sistemului si ale oamenilor.. foarte putini, si sper ca si tu, sunt cei care au prosperat cu adevarat din afaceri oneste.. in principiu, si eu sunt de acord cu ajutorul social, dar facut cu justa masura.. si nu in ideea de a-i obisnui pe oameni cu venituri moca.. am cunoscut destui oameni, meseriasi buni altminteri, care preferau sa stea in somaj, ca oricum luau cam jumatate din salariu, in rest completau indestul din munca la negru.. la tara, rar mai gasesti oameni dispusi sa munceasca pentru bani si mincare si bautura pe care eu nu-i cistig in doua zile de munca.. si nu e munca mai usoara nici a mea.. prefera sa stea sa piarda timpul in circiumi, pe datorie pina vine „ajutorul social” decit sa-si puna mintea la conbributie sa gaseasca o solutie sau sa gaseasca ceva de munca.. asa cum vad pe strada destui cersetori, unii dintre ei tineri in putere, bine imbracati, care – fara nici o jena – te opresc pe tine, care vii obosit dupa o zi de lucru, ai trecut prin piata si esti incarcat ca un magar (masina nu-ti poti permite nici in vis, basca intretinerea ei!!) si-ti cer 10 lei!! nu un ban, doi.. ci exact 10 lei… ca nu are bani sa ajunga acasa… dar nu se ofera intii sa te ajute sa duci sacosele, sau sa te intrebe daca nu ai ceva de lucru pentru ei… ca as avea de spalat geamuri, de batut covoare, de dus gunoiul.. etc..

      1. Nu exista „afaceri oneste”…insusi termenul de „afacere” spune asta.
        In capitalism granita intre escrocherie si ceva cinstit este dat doar de lege, adica daca nu esti acuzat de nimic esti cinstit. Notiunea de munca este desueta si si-a pierdut semnificatia: unul care face comert munceste sau face bisnita? Greu de spus. Poate ne raspund capitalistii, ca-i duce mintea mai mult.

        1. Pe capitalisti ii duce capul sa faca niste calcule matematice simple, asta e ideea. Socialistii se pare ca traiesc in visare, acolo unde matematica elementara nu-si gaseste locul.

          1. Ciudat, in comunism lumea chiar stia ceva matematica. Acum probabil de la asa multa au ajuns analfabeti.

      2. P.S. In societatea asta daca vi obosit si incarcat ca un magar…esti bou (trebuie luat ca un pamflet, nu vreau sa jignesc). Si eu vin cateodata asa…

  2. România se apropie încet dar sigur de modelul acesta și nu știu cât o mai poate ține astfel: eu m-am cam săturat să muncesc cât pentru 10 care stau și așteaptă ajutorul social, salariu minim pe economie de la stat, etc. și care n-au înțeles în 26 de ani că democrația vine la pachet și cu obligații nu doar cu drepturi.

  3. Nu e o problema ajutorul social, problema apare cand salariul potential este foarte mic si atractia omului fata de munca scade preferand ajutorul social. Nu e acceptabil ca un om care lucreaza 40 de ore / saptamana sa traiasca in saracie indiferent de jobul pe care-l are.

    1. Saracia asta e foarte subiectiva. Daca ai un loc de munca o sa te descurci dar nu-ti permiti niste produse premium, lucru care te face sa te simti ca traiesti in saracie.
      Dar nu traiesti in saracie, de fapt tu un simplu muncitor traiesti mai bine decat traia regele Frantei acum 300 de ani.

      1. Omenirea a ajuns mult mai prospera, dar cu 800 de lei pe luna, nu crezi ca-i saracie? Hainele, mancarea si plata la intretinere sunt produse PREMIUM? Aproape 1 milion de persoane ce primesc salariul minim doar „simnt” ca traiesc in saracie?

    2. Când pentru fiecare 1 LEU plătit angajatului angajatorul mai plătește la stat încă 80 de bani înseamnă că angajatul trebuie să producă de minim 1.8 LEI pentru fiecare leu pe care-l primește.

      Ori în practică oamenii nu văd decât un patron care vrea să-i plătească mizerabil ca să-și mărească el profitul. În realitate însă se prea poate ca un patron abia să poată menține afacerea pe linia de plutire.

      Toți ne plângem că suntem săraci dar nu vrem să ne pese de ce se întâmplă cu jumătate din munca noastră de zi cu zi.

        1. Andrei hai să nu exagerăm 🙂

          Dacă tu vrei să-i dai omului în mână 1.000 de lei NET la bugetul de stat plătești ca angajator încă 800 de lei. Adică angajatul nostru trebuie să producă servicii sau produse vandabile de minim 1.800 de lei.

          1. @ Postolachi Dumitru: Andrei are dreptate… Intr-o firma nu platesti doar salarii… In afara de salarii, se platesc chirii, utilitati, materii prime, transport, depozitare, marketing, distributie… Din totalul cheltuielilor intr-o firma, costul salarial (salariu net + taxe si impozite) reprezinta doar un procent (care poate varia in limite mai mici sau mai mari dar care se inscrie in general pe acolo pe unde spunea Andrei, intre 10-15%; exista firme, de tipul celor de servicii – consultanta, training – unde salariile reprezinta pana la 30-50% din cheltuielile fixe lunare, si exista firme de productie unde salariile nu depasesc 10%). De aceea, un angajat trebuie sa produca, doar pentru ca firma sa supravietuiasca (sa atinga breakeven point-ul), de cateva ori costul sau salarial. Daca angajatul ar produce doar costul lui salarial, firma ar intra in faliment foarte rapid pentru ca nu ar avea din ce sa acopere costul celorlalte categorii de cheltuieli necesare pentru a livra produsele sau serviciile pentru care exista. Sa mai spun ca in afara acoperirii cheltuielilor, salariatul ar trebui sa produca si ceva in plus (profit) care sa-l faca pe antreprenorul sau actionarul firmei sa-si doreasca sa tina in continuare in functiune firma?!

  4. Intrutotul de acord cu judecatile lui Victor. Dar hai sa judecak si altfel. Urmareste statisticile care redau enorma cantitate de bunuri alimentare (si nu numai) care sunt aruncate in statele dezvoltate si compara cu numarul celor care sunt muritori de foame (si nu neaparat din vina lor),Vei constata ca foametea poate fi eradicata. O sa-mi spui ca cei despre care vorbesc eu traiesc in zone unde cei care arunca mancarea nu au cum ajuta eficient. Da,dar care sunt cauzele? Nu cumva legile sociale ale societatilor dezvoltate faciliteaza acest lucru,prin incurajarea unui consum care de multe ori depaseste cu mult niste necesitati normale. Pe ce se bazeaza in prezent politica externa a acestr state,in domeniul economic? Nu pe acapararea a cat mai multor bunuri ,cat mai ieftin posibil?Nu pe folosirea fortei de munca la un pret cat mai mic? In ultima istanta,macar d.p.d.v. moral,nu se aseamana cu o escrocherie? Cred ca,pana in prezent,toate societatile umane moderne (capitalism,socialism,comunism),nu au pus pe prim plan crearea conditiilor pentru o bunastare generala. Cei care au ajuns sa aiba o anumita pozitie sociala au actionat,mai mult sau mai putin voalat,pentru bunastarea lor si a celor de o seama cu ei. Ce a facut tipul respectiv,cred ca trebuie sa judecam nu prin rezultate concrete ,ci prin semnalul pe care-l da.

    1. Imi pare rau Valeriu dar Universal Basic Income nu o sa resolve problema consumerismului. Pentru ca o reducere a venitului disponibil al celor care castiga din munca nu va reduce cheltuielile lor (excesive poate) cu mancarea. Eu vad in supermarketuri batrani care se intorc la casa furiosi ca un kilogram de mere i-a costat 5 lei dar cand casiera le spune ca daca vor sa cumpere mai ieftin exista niste mere romanesti, mai urate, mai patate, mai batute, dar care costa doar 2,99 lei, raspund ca pe alea sa le manace casiera. Si dau inapoi jumatate din merele cumparate, dar nu le cumpara pe cele mai ieftine (chiar ieri am vazut scena intr-un Mega Image). In perioada crizei vedeam in continuare cozi si cosuri pline in supermarketuri. Cand benzina si motorina erau peste 6 lei/litru, nu am vazut sosele pustii nici in Bucuresti, nici in tara (si calatoresc mult in toata tara). Odata ce oamenii s-au obisnuit cu un nivel de trai, le este foarte greu sa renunte la el. Mai rau este ca oamenii incearca sa traiasca peste nivelul pe care si-l permit (de-asta au si ajuns atat de multi oameni sa aibe probleme cu returnarea creditelor bancare, multe dintre ele de consum, nu ipotecare). Uita-te in metrou la o ora de varf si vei vedea o multime de oameni imbracati modest dar care scriu mesaje, navigheaza pe Internet de pe telefoane care au costat probabil 2-3 salarii lunare de-ale lor.

      Pretul muncii este specific fiecarei piete a muncii – este doar good management ca daca poti sa gasesti forta de munca cu 800 lei Net pe luna sa nu platesti 900 sau 1000 de lei. Este doar raportul dintre cerere si oferta. In Romania se platesc in multe industrii salarii de mii de euro (sic!) unor angajati care nu sunt la varful organizatiilor – de ce? Simplu, pentru ca atunci cand firmele cauta unii specialisti, descopera ca raportul dintre cerere (cati oameni ar avea nevoie firmele sa angajeze) si oferta (cati specialisti de tipul ala sunt disponibili in piata) este in favoarea cererii (se cauta mai multi specialisti decat sunt disponibili pe piata) – intr-un astfel de scenariu salariul care va fi oferit specialistului ala va fi din ce in ce mai mare (mai multe firme se vor bate pe acei specialisti putini). Cei care lucreaza pe salarii mici o fac si din vina lor, pentru ca pe parcursul vietii lor fie nu au acordat prea mult timp si efort pentru a deprinde o meserie atat de bine incat sa fie cautati pe piata muncii, fie au deprins o meserie atat de usor de deprins incat sunt foarte multi muncitori ca el (si atunci raportul dintre cerere si oferta este in favoarea ofertei, care este mai mare, ceea ce conduce la scaderea salariului oferit pentru ca atunci sunt prea putine posturi disponibile si unii muncitori, din cei multi, vor accepta sa munceasca si pe un salariu mai mic), fie au fost comozi de-a lungu vietii si desi au invatat o meserie foarte bine, din care au si castigat foarte bine o perioada, cand piata nu mai cauta meseriasi de tipul lui, nu vor sa faca efortul de a invata o noua meserie care se cauta (asta se numeste adaptare). Eu am schimbat de-a lungul vietii (am 44 de ani) o multime de cariere (am fost pe rand electrician, coordonator de programe in ONG-uri, medic, moderator de emisiuni la TVR, consultant de resurse umane, consultant de business, manager in industria de servicii – restaurante, si apoi consultant intr-un alt domeniu) si cu fiecare schimbare a trebuit sa o iau de la capat, sa invat, sa ma specializez, sa ma certific, sa-mi caut loc de munca si/sau clienti. Si am facut de fiecare data acest efort pentru ca mi-am dat seama ca ceea ce invatasem pana la un moment dat nu mai era cautat pe piata si nu se platea suficient cat sa-mi asigure realizarea visurilor mele. Si desi a fost dureros, dificil, costisitor, am facut-o si nu m-am plans. Si n-am avut nici parinti bogati, nici pile si sau relatii, si nici n-am castigat niciodata la loterie mai mult de 25 de lei. Din nefericire, nu vad la prea multa lume aceeasi dorinta de adaptare la o viata care este in continua schimbare. Poate ca asta este principala deosebire intre comunism si capitalism – faptul ca singura constanta in viata noastra este… schimbarea si viteza cu care se produce. De-asta, poate ca cea mai importanta competenta pe care ar fi trebuit sa o deprindem noi ca popor era adaptabilitatea (se numeste, de fapt, resilienta)…

  5. De ce as mai munci eu x ore pe saptamana daca oricum statul imi da degeaba?
    Chestia asta imi aminteste de anecdota cu profesorul si notele la lucrare.
    Socialismul e o prostie in mare parte, chiar daca intentiile par bune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

bani-online
Up Next:

De ce nu fac românii bani din online

De ce nu fac românii bani din online