Cea mai mare problemă din România

Cea mai mare și mai adâncă, cea care afectează cel mai mult calitatea vieții este legată de o chestiune foarte simplă – responsabilitatea individuală.

Din punctul meu de vedere, școala este principalul vinovat.

Școala românească, sistemul educațional din România în toată splendoarea lui, nu vrea sau nu poate să facă acest simplu lucru – să educe oamenii că acțiunile au consecințe.

Și pe cale de consecință, de cel puțin 30 de ani ies din școala românească oameni care trăiesc cu impresia că nu au nicio responsabilitate, nicio răspundere. Pentru nimic. Nimic, niciodată, nu este responsabilitatea lor.

Cum reușește școala să facă asta?

Nu cred că problema pleacă de la omul de la catedră, probabil pleacă de la cei care l-au format, dar nu știu dacă e incompetență, corupție sau ambele.

Presupun că e vorba de sistemul corupt care în mod natural tinde să corupă totul în jur, transformând oamenii din victime ale sistemului în complici ai sistemului și asigurându-și astfel supraviețuirea.

Nici nu contează de unde pleacă, important e să conștientizăm răul pe care îl fac următoarele comportamente ale oamenilor care ar trebui să educe copiii.

1 – pedeapsă pentru toată lumea

Majoritatea profesorilor, din păcate, nu pedepsesc punctual pe cel care face prostii sau gălăgie. Majoritatea se ascund după scuze puerile, că nu știu cine a făcut gălăgie, nu eram atent, eram de față, dar stăteam cu spatele.

Poate te prinde o dată să nu fii atent, dar devii atent. Te prefaci că te uiți în altă parte și ești atent să vezi care face panaramă, ce e atât de greu? N-ai cum să bagi scuza asta mereu, că nu știi cine face gălăgie în clasă.

Și în loc să pedepsească doar vinovații, copiii sunt băgați în aceeași oală și pedepsiți toți.

Exemple de săptămâna asta: a vorbit unul în clasă – toată lumea o foaie de hârtie. Au fost obraznici doi azi la sport – toată lumea 50 de genoflexiuni. Apoi, la ședință, diriginta ne-a anunțat că vrea să renunțe la clasă pentru că e clasă rea, copii obraznici, nu mai poate domnule să lucreze în condițiile astea.

După câteva discuții, se pare că sunt 2 idioți. Atât, 2 din 29. Dar nu, să nu cumva să-i pedepsim punctual pe ăia pentru mizeriile pe care le fac, nu, hai să-i băgăm în aceeași oală și să-i pedepsim pe toți cu flotări, genoflexiuni, stat în picioare toată ora, lucrări de control etc.

2 – nu vă mai pârâți!

Am auzit variațiuni pe tema asta de la fiică-mea începând de la grădiniță și până acum în clasa a 6-a. Și am trecut cu ea prin 2 grădinițe și 2 școli, ultima școală în alt oraș. Aceleași mizerii peste tot.

E folosit cuvântul ăsta – a pârî – într-un context 100% negativ, adică ceva ce nu ar trebui să faci niciodată în nicio situație. Înțeleg că unii copii îl abuzează, mai ales când sunt mici, și-i spun lui „doamna” toate prostiile, dar învață-i diferențele dintre situații, că asta înseamnă educație.

Ce mesaj transmiți tu ca autoritate dacă îi spui copilului să nu-ți mai zică atunci când îl deranjează ceva? Întreb serios, poate sunt printre voi, cei care citiți, oameni din învățământ. Poate ați primit articolul ăsta de la cineva. Care-i ideea? Să-l înveți pe copil că autoritatea e egală cu zero și să nu se bazeze pe ea?

Se mai miră cineva că nu zice nimeni nimic atunci când vede mizerii sau infracțiuni? Se mai miră cineva că nu e respectată autoritatea? Vă mirați chiar voi, profesorii, că nu vă respectă elevii?

De asta ești acolo, să faci educație, nu să-ți declini responsabilitatea și să mergi pe sistemul „timpul trece, leafa merge”, dă-i în mă-sa pe copii, să se descurce, lasă că se împacă ei.

3 – lasă că se împacă ei că-s copii!

Copiii sunt animale sălbatice care trebuie dresate ca să se comporte bine în societate. Părinții nu-i dresează, și îi înțeleg într-o oarecare măsură, pentru că preferă să aibă un copil agresor decât un copil victimă.

Asta e o problemă de fond, o infecție ideologică – să ai preconcepția asta înfiptă adânc în creier, că oamenii nu pot exista decât în una din cele 2 situații: agresor sau victimă.

Există și posibilitatea să existăm ca oameni care se înțeleg civilizat unul cu altul, dar depinde de o condiție, cineva trebuie să-și asume responsabilitatea de a EDUCA.

Cineva trebuie să le pună de mici oamenilor bazele responsabilității individuale – faci X, se întâmplă Y. Faptele tale au consecințe. Alegi să faci X, atunci alegi să accepți și consecințele.

Asta ar trebui să fie treaba Statului pentru că nu poți să-i lași pe cetățeni să se educe singuri, trebuie să-i protejezi de propria prostie. Lăsați de capul lor, majoritatea oamenilor vor acționa împotriva interesului comun și, paradoxal, chiar și împotriva propriilor interese. De aia există Stat. De aia Statul a inventat Școala.

Dar Școala românească nu-și asumă responsabilitatea de a educa. Școala românească a rămas blocată la împins poeziile A pătrat plus B pătrat. Că aia e important, nu o bază educațională compusă din responsabilitate, curiozitate, încredere și gândire critică.

Da, au și părinții o responsabilitate. Nu zic că nu ar avea, ci doar că nu ar trebui să ne bazăm pe ei să acționeze responsabil. Pentru că, ghici ce, n-o s-o facă.

Ar trebui să ne bazăm pe Școală pentru că, teoretic, oamenii ăia ar trebui să fie imparțiali în împărțirea educației (lucru de care părinții nu sunt capabili) și pentru că au fost antrenați pentru asta (pedagogie, psihologia copilului etc), lucruri pe care părinții nu le-au studiat.

În principiu, ideea e că părinții sunt victime ale sistemului corupt, în timp ce „dascălii” sunt complici ai sistemului corupt. Statul i-a format, Statul i-a „educat” să nu-și asume responsabilitatea de a-i educa pe copii dincolo de 1+1=2 sau în ce an s-a născut Gigel cel Gros.

Lasă-i să se descurce cu restul problemelor, lasă-i să fie mereu unul agresor și unul victimă. Nu ajuta victima. Să se ajute singură. Să se împace, să-l ierte că doar nu i-a mai făcut încă o gaură.

E un fel de efect Pigmalion prin care profeția se auto-îndeplinește și copiii devin adulți agresori sau adulți victime și îi învață pe copiii lor ce au fost și ei învățați. Și tot așa, ne învârtim în același cerc vicios.

Consecința

Copilul care face mizerii nu învață că acțiunile lui au consecințe directe asupra lui. Nu învață că ceea ce face e greșit. Nu învață să respecte autoritatea. În schimb, învață că poate face orice, ca și cum ar trăi în junglă.

Ajunge mai târziu să meargă cu BMW-ul pe linia de tramvai, să parcheze Audi-ul pe trecerea de pietoni, să nu-i pese de nimic și de nimeni pentru că de ce i-ar păsa?

Restul copiilor, cei pedepsiți pe nedrept pentru acțiunile altora, învață că autoritatea, cea care ar trebui să reglementeze comportamente deviante, cea care ar trebui să fie de partea lor, de fapt nu e de partea lor.

Învață că autoritatea e egală cu zero. Învață că victima trebuie să tacă și să ierte. Învață frustrarea și nedreptatea. Învață că nu au puterea să facă nimic. Învață că sunt neimportanți, că nu contează ca oameni.

Și asta îi împinge în una din 2 direcții:

1 – Ori ajung și ei să se comporte ca în junglă, imitând comportamentele pe care le văd că sunt eficiente și că dau rezultate. Adapt to survive.

2 – Ori ajung adulți frustrați care își urăsc țara și vor să plece cât mai repede din ea. Unii reușesc să își găsească curajul și să plece, restul rămân resemnați în România și își trăiesc o existență tristă și mizeră, plină de ură.

Concluzia

Știți cum zic unii că școala românească e inutilă și nu te pregătește pentru viață?

Incorect, nu e inutilă, ci chiar pregătește copiii pentru viață. Dar nu pentru o viață utopică, civilizată. Nu pentru viața din Austria, Elveția sau Finlanda.

Îi pregătește pentru viața din România. Adică pentru corupție. Pentru lipsa de respect vizavi de reguli. Pentru blamarea victimei. Pentru susținerea, acoperirea și iertarea infractorilor. Tot ce vedeți în jur, în principiu.

Și nu numai că îi pregătește pe copii pentru viața asta, ci de fapt îi creează pe oamenii ăștia. Creează realitatea asta.

Școala românească creează pe de o parte infractori și pe de altă parte victime ale infractorilor, nu cetățeni civilizați care să fie capabili să trăiască într-o societate și care să ducă societatea respectivă spre un oarece progres.

Orice reformă e inutilă în țara asta până nu se repară fundația pe care stă civilizația – responsabilitatea individuală.

Răspunsuri

  1. Avatar alexandru man
    alexandru man

    Buna seara !

    Bun micul „reportaj”. I-am spus mic pentru ca discutiile pe aceste teme ar fi interminabile.

    Comsider totusi ca aceste „strigate” vor ramane fara raspuns, de aici incolo, mereu.

    De ce ?1

    Pai ….

    Cand eram in liceu (adica parca sa fi trecut vreo 32 de ani) m-a pus naiba sa citesc o carte scrisa de un sociolog, pe numele ei „Starea de Anomie”.

    Initial am confundat anomalia cu anomia, dar ce sa vezi, erau doua lucruri diametral opuse.

    „Nenea” ala constatase de foarte mult timp ca se „inverseaza lucrurile”, si anume:

    – anormalul va trece ca drept normal;
    – normalul va trece ca drept anormal;
    – fiecare va considera ca „normalul” lui este adevar absolut;
    – etc.

    Si uite-asa am inteles ca „starea de anomie” reprezinta de fapt transformarea anormalului in normnal (inversarea valorilor, fie ele morale, sociale, profesionale, etc.).

    Ei bine, ce nu explica scoala invataceilor este faptul ca normalul nu este intamplator, nu s-a nascut din vrerea vreunui „smecher”.

    Normalul reiese din statisticile rezultate ca urmare a studiilor imense, facute pe perioade extrem de lungi si pe esantioane mai mult decat reprezentative.

    Si uite-asa, acele studii au scos in evidenta ca toate lucrurile au un standard, un „normal”, determinat de faptul ca majoritatea oamenilor au aderat la acel standard, la acel normal.

    Mai concret, studiile au aratat ca pe oriunde se face ciorba, aceasta se mananca cu lingura. Deci, normal este sa mananci ciorba cu lingura (este adevarat ca pe ici, pe colo, se mai si bea/soarbe, doar ca la aia ii zice „zeama goala”.

    In final as dori sa inchei cu cea mai dezolanta imagine a „noului normal”, adica incredibilul imprumut „americanesc” (sau occidental cica”) folosit pentru comunicarea dintre bresle: PERTU-UL !!!

    Dragii nostrii romanasi, au tras ei concluzia ca trebuie sa isi insuseasca si ei pertu-ul in cadrul conversatiei, indiferent de diferentele de varsta, ierarhie, etc. Si uite-asa ‘al puiandru Gigelus i se adreseaza celui atins de varsta senectutii cu ceva de genul „Ce vrei BA !”.

    Cam aici e schepsisul, nu le-a spus nimeni marilor apartinatori ai noilor generatii faptul ca in timp ce au imprumutat pertu-ul, ar fi fost indicat sa imprumute si RESPECTUL.

    Si, precum in versurile „Unde dragoste nu e / Nimic nu e”, tot asa si aici „Unde respect nu e / Vai de noi ce jungla e”.

    Sper ca am fost de folos !

    Cu deosebita stima,
    Alexandru Man

  2. Avatar AC

    * „pârî”

    1. Avatar Andrei Chira

      Mersi, am corectat.

  3. Avatar Jambon

    „Învață că autoritatea e egală cu zero.” – eu am inteles ideea pe care ai vrut sa o transmiti, numai ca de cele mai multe ori: autoritatea chiar este egala cu zero. Nu ca inveti, ci pur si simplu descoperi. Si chiar daca ai fost crescut cu bun simt si respecti regulile, cand vezi ca altii 100 nu patesc absolut nimic daca nu le respecta, atunci parca prinzi si tu curaj. Ce vreau sa zic e ca oricat ai fi de bine crescut, traiul in aceasta societate de mult deraiata te inraieste. Din pacate la noi nu prea merge cu intorsul celuilalt obraz. Asta nu inseamna ca nu imi voi educa copilul (cand va fi destul de mare sa inteleaga) ca actiunile sale au consecinte.

    1. Avatar Ana-Maria
      Ana-Maria

      Ma tem ca partial aveti dreptate. Despre adaptarea asta la jungla din jurul nostru cred ca vorbea si autorul, dar el sugera si o solutie: responsabilitatea propriilor alegeri.
      E drept ca e mai usor sa te lasi luat de val si sa intri in „logica” lucrurilor care se petrec in jurul tau, chiar daca nu iti plac, nu le aprobi, doar ca sa supravietuiesti, sa iesi din rolul de victima.
      Dar ar trebui sa ne intrebam si ce fel de oameni sunt acesti supravietuitori. Ce fel de valoare are viata pt care ne luptam cu indarjire, incalcand toate regulile, de la cele de politete pana la cele panale, in unele cazuri?
      Poate ca cei mai multi isi adorm intr-atat de bine constiinta, incat nu mai ajung sa simta nicio remuscare, dar simplul fapt ca exista astfel de discutii este o dovada ca unora le-a ramas un dram de constiinta, ca isi fac reprosuri pt ca s-au adaptat la jungla.
      Si asta e primul pas spre vindecare.
      Urmeaza sa alegem sa facem binele, sa respectam regulile, DESI cei de langa noi nu o fac. Sa devenim exemplul ca se poate si asa. Sa suportam consecinta de a trai ca o victima, dar o victima cu constiinta curata, adica a trai o viata de om impacat cu sine.
      E greu, cere curaj, cere forta, cere rabdare si multe alte virtuti, dar e singurul leac.
      Daca nu vom incepe sa facem asta, cat mai multi, jungla se va indesi si va deveni din ce in ce mai sufocanta.
      Depinde de noi ce alegem. Cam asta e ideea de baza a responsabilitatii, cred.

  4. Avatar Warcloud
    Warcloud

    Ce treabă are BMW și Audi cu articolul de față ( care de altfel este bine intenționat) ? De ce pici in aceeași capcană cu așa zisii jurnaliști care una două menționează numele „bolidului” de parcă e vina producătorului respectiv că mașina lor a ajuns în mâinile unor lepre…

    1. Avatar Robert

      Canibalizam acest articol, dar si producatorii au vina lor cand isi fac reclama cu dorian popa, selly, andi popescu si alti asemenea. Ei isi aleg cu cine vor sa se asocieze.

      Articolul f bun, o idee si o problema reala, la fiecare rand faceam legatura cu anii de scoala si copiii problema din clasa pentru care trageam toti. Daca nu erau flotari sau teste, era atitudinea profilor fata de toata clasa.

    2. Avatar

      Ce nu cunosti este faptul ca producatorul isi face studii de fezabilitate pe publicul tinta si astfel isi stabileste noul target. Ei bine, sa fii convins ca cei doi producatori sunt deja target’ati in Romania exact pe acel public tinta la care facea referire autorul textului. Drept urmare, chiar e buna analogia cu cele doua brand-uri !

  5. Avatar Veronica
    Veronica

    Educatia este o mare problema in Romania, dar cred ca accentul este pus in mod eronat doar pe scoala. Vorbeam cu o colega care a trimis copilul la scoala dupa cateva zile de lipsa fara sa se intereseze ce s-a predat intre timp, ce teme au etc. Iar cand invatatoarea a aflat si i-a facut observatie, colega mea a fost ultragiata : „cum sa faca teme? a fost bolnava!”. Ok, dar asta nu scuza faptul ca nimeni din familia elevului nu s-a interesat de scoala, chiar si o simpla intrebare pe un grup de parinti. De aceea cred ca cea mai mare problema este de fapt colaborarea intre parinti si scoala pentru a forma o educatia completa copiilor. Nu poti sa lasi totul pe seama scolii din motive ca „e treaba pedagogilor sa invete tot” sau „eu mi-am facut treaba pana la 6 ani, de aici nu ma mai implic, sa faca profesorii educatie”. Sunt peste 25 de copii in fiecare clasa, clar la unii nu o sa ajunga informatia, ca nu sunt toti atenti/prezenti mental 100%. De aceea completarea pe care o face parintele acasa mi se pare esentiala. Aaa, ca si parintii au o atitudine dispretuitoare fata de scoala, mai ales de fata cu copiii e alta discutie. Toti sapa de la temelie un concept in care nu vom mai avea incredere. Am putea sa ne concetram pe ce se face bine, nu pe ce se face gresit. Si nu, nu s-a ignoram partea gresita, sa o semnalizam si sa lucram la ea. Dar concentrarea sa se faca pe ce s-a realizat deja, nu pe ce vrem sa aratam cu degetul, pentru ca cerem perfectiune de la pedagogi, dar niciun parinte nu este perfect.

    1. Avatar Andrei Chira

      Profesorii nu trebuie să fie perfecți, trebuie să fie doar corecți.

  6. Avatar Victor

    Ceea ce spun este doar opinia mea si mi se aplica doar mie.

    Responsabilitatea individuala este o poveste, nemtii nu sunt cu nimic mai civilizati decat noi, se vede atunci cand autoritatile nu au nicio putere, la concerte de exemplu lasa in urma o mizerie de nedescris. Caci aici este cheia, la sanctiuni. In Vest daca iei o amenda plangi 3 zile la cat dai, la noi mai mult te cearta ca n-ai fost cuminte, nu prea mai tine nimeni cont de politie.

    Cat despre scoala, ea serveste in principal pe cei ce fac venituri din ea, profesori care te terorizeaza la ore ca sa iei si meditatii :)

    Eu in scoala nu am invatat deloc, nu am deschis cartea de istorie doamne-fereste dar pot purta o discutie cu oricine pe teme de gen chiar daca nu stiu ani de domnie.
    Am invatat doar cand aveam examene importante: am intrat la un liceu bun din Bucuresti, la treapta a 2-a am peomovat mai spre coada iar la facultate am dat in anul 1991 si am luat 10 la analiza matematica, 9,4 la algebra si 8,75 la fizica (erau 3 examene), am intrat in prima jumatate la ASE la Cibernetica (se luau mult mai greu notele astea).

    Copii de astazi au instincte foarte bune si stiu ca scoala nu foloseste mai la nimic (pentru ei). Jucati-o p-asta…:))

    1. Avatar Andrei Chira

      „școala nu folosește la nimic” e o minciună cu care copiii se păcălesc singuri pentru că nici lor nu le place munca, la fel cum nu le place nici părinților lor și nici profesorilor. E o infecție cronică de care suferim și care s-a acutizat din cauza accesului nelimitat la distracție. Ne păcălim singuri și acționăm împotriva noastră pentru că pe termen scurt ne oferă o satisfacție mai mare decât efortul.

    2. Avatar

      Tocmai aici este si buba: au ajuns sa actioneze indemnati doar de instincte (mai pe romaneste, nu mai intra in functiune ratiunea), iar atunci cand la baza actiunii sta doar instinctul … te las pe tine sa tragi concluziile consecintelor …

    3. Avatar Victor

      Anonimule, „concluziile consecintelor” e ca tie chiar iti trebuia scoala :)

  7. Avatar Victor

    Mie nu mi-a folosit la nimic scoala ca atare…cand a fost ceva important cum ar fi un examen, am luat cartile, am invatat si basta.
    Munca este pentru a obtine un rezultat (si atunci e munca), nu pentru a-ti manca timpul si energia.

    ~ 90% din scoala e pierdere de timp si energie

    De ce nu se pun toate cursurile la materii on-line si elevii se prezinta doar la niste evaluari? Cat aparat birocratic ar disparea? :)
    Dupa mine, in 2023, toate examenele ar trebui sa se dea cu orice sursa de informatie la dispozitie.

    1. Avatar

      Buna seara,

      S-ar putea sa deranjeze putin, dar cu siguranta vezi putea gasi rostul scolii sau macar cel al pedagogului in urmatorul mesaj ….

      …… o simpla analiza literar-gramaticala pe text (si anume pe fiecare fraza pe care ai folosit-o) ti-ar scoate cu siguranta la lumina cat de important ar fi fost „statul in banca” ….. chiar la scoala ! 😜

      In rest … sa auzim de bine !

    2. Avatar Victor

      Buna seara si tie!

      Am spus ca nu am stat in banca, altfel am stapanit materia cand a fost cazul. Spre exemplu, la treapta I-a am avut examen la limba romana si am intrat la un liceu bun (zic eu), adica Ion Neculce.

      Daca esti dragut, indica-mi ce greseli „literar-gramaticale” am facut sau altfel cred ca vrei doar sa pari interesant intr-o viata searbada in care locuiesti.

    3. Avatar Victor

      Altfel:

      rostul scolii sau macar PE cel al pedagogului

      „chiar la scoala !” (semnul de punctuatie se pune imediat dupa litera)

      Altfel eu nu am stat in banca dar tu esti putin agramat…

    4. Avatar

      In sfarsit !

      Observi, imediat cum te-ai „asezat in banca” ai reusit sa iti dai seama de rostul scolii.

      Si nu te mai mira de anonimat. Cel ce are o viata searbada nu este atat de merituos sa fie privit de ochii tai pretiosi.

      Totusi tin sa te laud … de unde ai stiut ca nu imi place sarea ?!

      Si nu te mai lua de semnele de punctuatie … imi place sa le observi cum se cuvine, ca sa nu confunzi sensul.

      Oricum, multumesc pentru atentia acordata si, cu ocazia acestei contradictii, macar am contribuit, din anonimat, la micul progres pe care l-ai facut.

      Macar de-ai intelege faptul ca (in baza „proverbului” care spune ca „Este de ajuns ca oamenii buni sa nu faca nimic, pentru ca raul sa triumfe”) cineva trebuia sa iti atraga atentia ca „aduci atingere” in mod grosolan fix subiectului pus in discutie, adica responsabilitatea, iar fundamentului acesteia izvoraste din educatie care, in procent majoritar, este construita scolistic. Faptul ca scoala a ajuns in dizgratie, ei bine, afla ca acest lucru se datoreaza unora ca tine.

      Bucura-te de „prea-plinul” pe care l-ai primit nativ de la Dumnezeu, astfel incat sa nu fi avut nevoie de scoala pentru a deveni geniu.

      La fel … sa auzim de bine !

      Sa stii ca tot pentru unii ca tine au „scos” stramosii nostrii si proverbul „Popa nu repeta de trei ori pentru o baba surda”.

      Prin urmare, mai bine sa nu tii cont de penultima „fraza”

      PS: Scuze celor pe care i-am stresat cu „dialogul” dintre mine si Victor !

    5. Avatar Victor

      N-ai stresat pe nimeni, stai linistit, asta este rostul unor scrieri pe internet, flecareala fara rost.

      Eu pot sa-ti spun ca am constatat lipsa de sens al „statului in banca” prin prisma experientei, facand asta probabil mai mult decat tine: am terminat o facultate, am facut un master si am parcurs 3 ani de stagiu pentru acces intr-o profesie.

      Daca vrei s-o dam pe cimilituri, ia una de la Sadhguru: „Majoritatea oamenilor sunt prinsi in capcana unor limitari create de ei insisi, fara sa realizeze ca s-au blocat in ele”.

      In rest pot decat sa sper ca generatiile ce vin nu vor mai avea usturimile de fund pe care le-am suportat eu inutil si vor face ce a facut orice nepot istet in fata unui bunic oripilat: a dat totul peste cap pentru ceva nou la alt nivel. In fapt, asta e istoria umanitatii.

  8. Avatar Tony

    Am descoperit cu placere acest blog, foarte bun articolul, multumesc. Am insa cateva comentarii referitoare la expresia „școala este principalul vinovat”. Trebuie sa intelegeti ca scoala s-a politizat intr-atat de profund incat nu mai exista de sine. Am in familie persoane din sistem, raman socat de cate mi se povesteste. Absolut totul este dictat politic. Observ cu placere ca traiesti in Oradea, salut un posibil vecin. In Bihor, absolut tot ce inseamna conducere, incepand cu inspectorat si terminand cu directorii adjuncti de la scoli, sunt numiti politic. Nu conteaza calificarea lor, aptitudini, expertize, etc. Conteaza doar culoarea politica. Am mentionat Bihorul, pentru ca peste tot vei gasi inspectori si directori neaparat numiti de UDMR. Primariile iau absolut toate deciziile legate de scoli si impreuna cu inspectoratele cvasi-inutile ii ingroapa pe profesori in hartii si birocratie. Scoala este un arierat politic si nimic mai mult.

    Scoala noastra te invata un lucru esential: supravietuirea. Nu te pune cu Gigel, unchiul sau este consilier local. Las-o pe Gigica, sa nu ii faci observatie, mama ei este grefiera. Imposibil sa nu nimeresti 2-3 specimene de genul asta per clasa. Si atunci, nu mai poti fi corect. Ca sa raspund unui antevorbitor (cu stima domnule Man, mi-a placut mult comentariul), scoala nu te invata sa zici „ce vrei ba?!”, te invata sa intrebi „tu cine esti ba??” Iar in functie de raspuns, alegi alternative.

    Inchei cu o poveste, profesor la o scoala comunala, materie de baza, copiii defavorizati, copiii romi si 2-3 Gigei. Profesorul are o programa scolara, spre exemplu, ecuatia de gradul 2 – 3ore de predare. In trei ore, copiii nu pricep. Dilema: mergi mai departe cu programa, au inteles, nu au inteles, cui ii pasa, mi-am facut jobul. Sau petreci mai mult timp cu lectia respectiva, este de baza, daca nu au inteles, degeaba continui. In plus, la examenul de capacitate va avea 5% rata de promovare, pentru care vor fi repercusiuni. Din nefericire, profesorul alege a doua varianta. Peste o luna – doua, mama lui Gigel face plangere la inspectorat, fetita cumetrei la alta scoala e inainte cu materia, ce se intampla la noi la scoala? Profesorul este mustrat de inspectorat si mutat disciplinar la alte clase. Niciodata profesorul respectiv nu va mai avea initiativa, creativitate, empatie. Isi va face jobul si atat. Sunt multi in situatia asta, multi care au patit si foarte multi care si-au vazut colegii maziliti.

    In Romania, hartia, birocratia si politicul stau la baza societatii. Scrie undeva ca trebuie sa corectezi elevul care face galagie? Nu. Scrie undeva ca A patrat plus B patrat necesita 2 ore de predare? Da.

    1. Avatar Andrei Chira

      Sistemul e corupt și școala face parte din sistem.

    2. Avatar Victor

      Si unde nu e corupt?
      Stiti cat de corupt este in Austria…poate mai corupt decat la noi…totul se invarte pe relatii…daca aveti ocazia intrebati pe cineva care are de-a face…

  9. Avatar Lucian

    Gata ai identificat problema, șo pe ea! Ca e cea mai mare…Este cu adevărat o problema dar nu e cea mai mare. Alte probleme sunt cu profesorii, cu părinții/familia, cu anturajul, cu legislația și multe altele. Înainte de responsabilitate/responsabilizare trebuie implicare activa și foarte putini sunt dispuși sa o facă. Sunt curios câți dintre noi ne uitam in oglinda înainte sa scoatem pe gura/net asemenea tâmpenii. Eu cred cu tărie ca toți copiii sunt buni dar locul in care s-au născut, scoala in care au nimerit sau anturajul in care au fost absorbiți sunt uneori greșite. Gândul bun dragilor!

    1. Avatar Andrei Chira

      Implicarea pe care o vrei presupune responsabilitate. Responsabilitatea e baza, pe aia construiești restul.

  10. Avatar Altcineva
    Altcineva

    Andrei, tu ai dreptate cu responsabilitatea, dar uiti ca si asta e ceva ce se construieste. Adica, se poate construi.
    Cum?
    Simplu- cand responsabilitatea esueaza, trebuie sa intervina raspunderea.
    Asa ca eu as crede ca aici e cea mai mare problema de la noi – la respectul pt reguli, la felul in care adoptam si aplicam legi.
    Baza oricarei societati aici cred ca sta.
    Iar la noi e un curent atat de puternic impotriva ideii de respect pt reguli, ca nici nu stiu daca putem fi optimisti ca vom deveni candva, cu adevarat, un stat de drept.
    Dar… speranta moare ultima.

  11. Avatar Victor

    Asa zic si eu, responsabiltatea este o consecinta a tragerii la raspundere, a sanctiunilor.

    Ce credeti ca ar deveni orice civilizatie la care aspirati fara raspundere? Va spun eu: si-ar lua gatul unul-altuia…nici nu va imaginati ce repede se poate schimba un peisaj urban…

  12. Avatar Cristi

    Nu mai despicati firul in patru, tot familia este problema. Sunt lucruri pe care le pot face si nu le fac. Daca copilul tau e „asa”, pe cine sa dau vina? Pe scoala si pe societate? Ce sa faca scoala? Asteapta de la „scoala”.

    Aia e scoala si educatie ce facem noi? Am motive sa cred ca este?
    E vorba de acest sistem de invatamant si, da, de profesori. Slab pregatiti, nu sunt buni pedagogi.

    In orice caz, stim sa ne plangem, sa trancanim si sa scriem. Ne „pricepem”. Sa ne apucam de treaba si sa facem ceva cu adevarat, fizic, e mai greu…

    1. Avatar Andrei Chira

      Părinții de cine au fost educați? Dar părinții părinților lor? E vorba de un defect al sistemului, mai adânc decât „părinții să-și educe copiii, dom’le”.

    2. Avatar Victor

      Cam asa ceva, este vorba de un bolovan trans-generational pe care din pacate il duc in spate copiii nostri.

  13. Avatar Marean

    Foarte bun articolul.
    Vreau sa adaug ceva ce am observat in conversatii pe internet cu profesori: ei considera ca nu este rolul lor sa educe copiii!!

    Mantra lor e ca ei trebuie sa ii invete pe copii matematica si romana si restul, nu sa ii invete cum se traieste intre oameni (ca asta e educatia, in primul rand). Dupa profesori, educatia de baza e treaba celor „7 ani de acasa”.

    Am fost absolut socat de acest punct de vedere si am inteles ca scoala romaneasca si-a ratat complet menirea.

    Raspunsul acestor profesori este de altfel si absurd dpdv logic, pentru ca daca parintii copiilor nu au fost educati de profesorii lor, care la fel credeau ca scopul scolii este doar sa-i invete pe copii matematica si restul, atunci este evident ca parintii nu au cum sa isi educe copiii.

    In Romania, toata lumea vorbeste de „lipsa educatiei” ca de principala cauza a starii delorabile in care ne gasim. Partea trista este ca nu stim si nu intelegem cine ar trebui sa faca educatia asta, cui sa o faca si in ce consta ea.

    1. Avatar Andrei Chira

      Exact asta e ideea, toată lumea fuge de responsabilitate. Din punctul meu de vedere este responsabilitatea Statului, prin pârghiile pe care le are (Școala), să producă cetățeni utili societății. Este un eșec al sistemului de a-și împlini însăși funcția de bază.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *