Câteva chestii interesante despre psihicul uman

După ce mi-a ars mașina m-am tot uitat după altele, am mers la teste și am tot stat cu ochii pe Autovit, să văd ce apare interesant.

Nu prea îmi plac mașinile, nu am o pasiune pentru condus, dar sunt un admirator al frumosului, indiferent de domeniu, așa că am dezvoltat o mică pasiune pentru Mazda CX-3.

Chiar și SH, sunt totuși cam scumpe pentru cât eram dispus să dau pe o mașină – nu pentru că nu aș avea bani ci pentru că, făcând doar 4000 km pe an și neexistând un atașament emoțional pentru condus, mi se pare o risipă de bani să cumpăr ceva mai scump.

Deci obiectivul era să găsesc o mașină de maxim 10.000 de euro, veche de 3-4 ani, maxim 50.000 km, ideal cu automată. O cutie cu roți care să mă ducă din A în B. Ceva relativ mic, eram ok și cu un Polo.

După căutări îndelungi am găsit o Skoda Rapid Spaceback din 2016, 1.2 TSI, cutie automată DSG, 34.000 km, foarte aproape de Bacău, la un Weltauto din Piatra-Neamț, vândută chiar de o firmă din grupul la care am lucrat și eu acum 9 ani.

Gata, e week-end acum dar luni la prima oră îi sun și aia e, o iau.

E alegerea perfect logică.

E în buget, e automată, e un brand safe, ieftin de înteținut, e aproape, încă mai cunosc oameni la firma aia, am cu cine discuta sincer și deschis, nu ar exista niciun motiv logic să nu iau mașina aia dacă e în regulă și nu are defecte ascunse.

Și totuși…

Nu sunt fericit. Din momentul în care am decis mental că o cumpăr am început să fiu trist și să îmi pară rău. De ce? Ce e în neregulă cu mine?

Nu-mi pot scoate din cap Mazda CX-3.

Nu pot. Mi-am băgat singur în cap inception-ul cu CX-3 (sau poate că soția mi l-a băgat și doar cred că eu). Glumesc. Chiar îmi place CX-3, îmi place forma, designul, culorile (e un ceramic gri care mă termină).

Am văzut niște Mazde din 2016, cu 20.000 km, pe la 14.000 de euro. Și nu-mi mai pasă de cutie automată, nu-mi mai pasă de spațiul mai mic, nu-mi mai pasă nici de bani, las că mă descurc eu și fără 4000 de euro.

E complet ilogic.

Am luat toată viața decizii logice, corecte. Am fost și sunt în continuare adeptul unei etici protestante, calviniste (deși nu sunt religios) bazate pe muncă și austeritate pentru a ieși din sărăcie.

Și a funcționat. Nu cheltui mai mult decât am nevoie, fac alegeri raționale, nu fac risipă, sunt responsabil cu banii, mă consider un om bogat. Nu prin prisma numărului de bani deținuți, că nu-s milionar, ci mental, psihic, prin prisma alegerilor pe care le fac.

Și acum sunt rupt în două între alegerile astea, alegerea perfect logică bazată pe argumente solide, coerente, corecte și o alegere emoțională, ilogică, bazată pe nimic concret.

E interesant cum funcționăm noi, oamenii.

E clar, nu suntem roboți. Oricât ne abținem de la tendințele globale de hiper consumerism și rezistăm la presiunea socială de a consuma în exces, într-un hedonism stupid, totuși nu putem rezista la infinit, avem nevoie să ne facem unele mici (sau mai mari) plăceri.

O altă concluzie la care am ajuns după toată analiza asta interioară e legată de cum reacționăm și cum îi judecăm pe alți oameni.

Dacă ne spune cineva ceva sau ne cere o părere, îl judecăm prin prisma ideilor noastre despre ce e corect și ce nu. Îi spunem „de ce nu faci altfel”, „de ce nu alegi aia”, știm noi o soluție sau o variantă mai bună, și ca să revin la oile noastre – „de banii ăștia îți iei un super BMW”.

Cu toții facem chestia asta când de fapt omul care ne cere sfatul sau ajutorul vrea de fapt doar susținere și înțelegere. Nu vrea nimeni să fie judecat pentru că își cheltuie „aiurea” banii pe ceva ce nu ni se pare nouă util.

Pentru omul respectiv este util chiar dacă poate e doar un inception, o păcăleală a subconștientului. E iluzia omului, percepția lui subiectivă e de fapt realitatea lui și o să lupte inconștient pentru ea.

Îmi dau seama că am făcut și eu chestia asta de prea multe ori și îmi pare rău. Îmi pare rău pentru că am făcut-o cu familie, cu prieteni, cu fiică-mea.

În loc să-i susțin, i-am judecat prin prisma viziunii mele calviniste de austeritate autoimpusă și le-am dat „sfaturi” care, îmi dau seama acum, mai degrabă au părut mustrări.

În fine…

E duminică seara și mâine dimineață trebuie să-l sun pe omul de la Weltauto cu Skoda.

Am decis să las soarta să hotărască – dacă mașina mai e disponibilă și e ok, o iau; dacă nu mai e, atunci universul vrea să-mi iau CX-3.

  1. Sună relativ ocult totuși asta cu „universul vrea” 🙂

    Sigur o parte din tine vrea. Poate copilul, e o jucărie nouă până la urmă. Și dacă părintele și adultul din tine pot trăi cu această decizie (ineficientă, puțin wasteful, da), de ce nu ți-ai permite totuși această satisfacție?

    Eu mai degrabă aș intra pe random.org decât să sun la Skoda.

  2. Dupa cum ai scris, nu astepti un raspuns. Dar asa e omu’. Vrea sa ajute.
    Zici ca vrei un mijloc de transport. Ceva sa te duca din A in B. Dar sa fie si frumos. Asta cu frumosul e relativa. Unuia i se pare frumoasa forta si lipsa de pretentii. Altuia i se pare frumoasa viteza si designul sport.
    Mie CX3 nu mi se pare SUV. E in categoria Juke sau BMW X6. Adica are toate caracteristicile unei masini sport, de raliu si e mare. Pe dinafara. Dar nu are cine stie ce garda la sol si asta o face un 4×4 de asfalt.
    De fapt ce inseamna frumusetea la masini ? Eu cred ca e vorba de mandria pe care o simti cand cineva iti admira masina. In sensul asta eu am reusit sa fiu mandru si cu o Fabia combi. Intram cu ea unde altele mai dotate nu intrau, era comfortabila, cu suficent spatiu si consuma infim. Imi placea sa urmaresc pe fata prietenilor unda aia de …. incomfort, ca masinile lor, mai de fițe, erau …. prea de fițe.
    Acum ne.am luat si un fox terrier si vrem sa mergem tuspatru in concedii in care sa nu ne costranga nici drumul, nici resortul turistic. Sa vedem imagini d.alea de pliant de agentie de turism, dar fara liota de turisti in prim plan. Si alegerea logica a fost un Duster. Si e si foarte frumos. Si la banii pe una second hand, cu cine stie ce probleme, e noua si testata de altii suficient.
    Bineinteles ca prietenii, cand au aflat mi.au zis sa ma razgandesc repede.
    – Nu.ti lua ! Ia.ti un bmw mai vechi ! E posibil sa faci o boala de piele daca.ti iei Dacia…. mori poimaine. A, si sa.ti dai barba jos ca.ti statea mai bine inainte !
    Presupun ca o sa se reobisnuiasca cu mine in varianta asta.

  3. Daca iei Mazda, vei fi fericit o saptamana-doua, dupa care vei fi la fel. Suntem destul de slabi in a determina ce ne face fericiti. O masina sigur nu ne face, altfel soferii de Ferarri ar fi cei mai fericiti oameni.

  4. well. sunt in aceiasi situatie, aproape. am avut ocazia sa iau un x5 mai vechi dar cu km putini si stiu de la cine. Evident logica imi spune ca pentru bucucresti e o ineptie, impozit mare consum mare, loc de parcare, nu am ce fac cu el, plus ca nu merg nici foarte mult, ceea ce ar fi un plus ca sa nu merg din pompa in pompa.
    Situatia a fost asemenatoare – daca mi-l da la x- euro il iau, ca initial era cu 30% mai scump (nerealist pretu de altfel), si a durat chestia asta 2 luni. sapt trecuta m-a sunat ca mil da la cat vreau eu. Iti dai seama ce happy am fost in ciuda logicii de mia sus, de care ma voi lovi probabil in perioada urmatoare, pentru da l-am luat….
    Acuma ca si o concluzie nu ca o scuza, eu sunt identic cu tine ca optiuni, am bani stransi nu cheltui aiurea, „pas cu pas”. Pe de alt aparte mi-am irosit o buna parte din viata cu aceasta seimimpusa austeritate cand nu era necesara tot timpu, si timpul trece si parca uitam sa mia si „traim” orice ar insemana asta in ideea ca – lasa, maine, poate maine…

    So, ia-ti mazda, nu vei regreta cum zice colegu mia sus, pentru ca pe langa ca e o masina faina, si ia-ti automata nu fa compromisuri, te vei bucura de ea mai mult decat suma electronica din cont.

      1. acelasi lucru si despre macbook cum spui mai sus, eu lucrez pe imac de 7 ani, nu as mai schimba pentru nimic, si daca ii intrebi pe altii e o ineptie sa dai 3500E pe un calculator.
        Eh well… nu stiu ce sa zic… (ma rog fac bani cu el nu doar netflix da ramen logica)

  5. Scuze, ca iar recomand o carte, Cuvinte care schimba minti, de Shell Rose Charvet, sefa unui institut de dezvoltare prin NLP. Cartea face lumina in domeniul comportamentului si al limbajului.

  6. Foare bine ca nu mai e Skoda. Ia Mazda. Universul iti spune ceva prin „coincidente”. Asta e modul lui de a comunica.
    Eu zic ca „micile” placeri chiar conteaza. Si nu pe termen scurt.
    In timp, am cumparat si eu diferite masini second, de la care am taiat de pe lista diferite optiuni pe principiul ca nu imi trebuie neaparat. Nu m-am simtit „implinit” chiar daca masinile erau super ok, dar aveau doar 80% din optiunile pe care le vroiam eu. Acum am o masina la care nu am taiat nimic de pe lista chiar daca a fost nevoie de 4 luni sa o gasesc. De aproape 1 an, de fiecare data cand ma sui in masina zambesc. In fiecare zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Up Next:

De ce le-a plăcut oamenilor Avengers Endgame și ce putem învăța din asta

De ce le-a plăcut oamenilor Avengers Endgame și ce putem învăța din asta