Cum iti distrug filmele viata

PersonaleAi vazut vreodata Karate Kid?

In principiu e povestea clasica a loserului care castiga la final, impotriva tuturor sanselor contrare.

Adica vine unul care e anti-talent, dar anti-talent masiv, si dupa jumate de an de antrenament castiga campionatul de karate.

Si cand spun antrenament exagerez grav, asta e antrenament, Daniel-san lustruia aiurea masina lui Mister Miyagi.

Karate Kid e o poveste foarte buna, e ca o poveste Disney sau ca o melodie Marius Moga, e facuta ca sa aiba succes, sa fie hit, e scrisa dupa o reteta clara. Si asta e foarte bine pentru cei care o scriu dar pentru tine, not so good.

De ce? Pentru ca filmele de genul asta iti pot distruge viata. Iti prezinta o imagine idealizata a realitatii in care traiesti si ajungi sa crezi prostiile de genul ala.

Ajungi sa te identifici cu loserul care castiga la final sperand ca o sa castigi si tu vreodata, intr-un final, si ajungi sa-ti traiesti viata intr-o minciuna, sa te imbeti cu apa rece, sa respingi realitatea inconjuratoare si sa respingi orice si pe oricine care iti arata cum e de fapt realitatea.

Si ajungi sa crezi ca e de ajuns sa fii personajul bun ca sa castigi. Ca nu e nevoie de antrenament, de munca, de transpiratie, de vointa, de consecventa.

Nu, trebuie doar sa fii bun la suflet, sa ajuti batranicile sa treaca strada, sa lasi bacsis la piata. Pentru ca exact asa a castigat Simona Halep la tenis, a facut o fapta buna odata si Dumnezeu a vazut si si-a adus aminte si a ajutat-o sa castige, nu-i asa?

In realitate, Daniel-san n-ar castiga niciodata campionatul de karate.

In realitate e exact invers, castiga aia rai nu aia buni. Si cand spun aia rai ma refer la aia care vor sa castige atat de mult incat iti devin automat antipatici numai prin prisma acestui lucru.

In realitate, castiga aia care se antreneaza incontinuu de 10-15 ani, aia care se antreneaza cand tu bei bere la terasa, aia care muncesc cand tu te uiti la meci la televizor.

In realitate, castiga aia care sunt determinati sa castige, aia care sunt antipatici, aia care se uita in ochii tai si fara sa-ti spuna niciun cuvant, stii ca daca intri in competitie cu ei nu poti sa castigi pentru ca ei nu vor pierde.

Nu, baietii buni nu castiga si cu siguranta baietii buni nu se aleg cu cea mai bucata gagica din liceu.

Stii ce fac baietii buni?

Se duc si se uita la filme. Si se simt razbunati atunci cand eroul pozitiv din film castiga. Ca si cum ar fi castigat ei insisi.


Comments

19 răspunsuri

  1. Avatar Valeriu

    Andrei,ai dreptate,ai perfecta dreptate,dar eu am avut impresia ca articolele tale nu intra in categoria povestilor educative pentru copii. Daca eu m-am inselat, inseamna ca ai ajuns la concluzia ca cei care te urmaresc sunt putin mai experimentati in ale vetii (nu vreau sa pronunt cuvantul care cred ca-ti dai seama ca s-ar potrivi),altfel nu ai face niste afirmatii de genul celor exprimate,cu speranta ca vei fii de ajutor semenilor tai
    De fapt poate eu sunt cel care greseste.Daca acceptam cu entuziasm sa ne conduca indivizi ca Ponta &,nu este prea departe afirmatia lui Radu Banci,ca suntem un popor de idioti.

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Cateodata chiar si cele mai evidente lucruri au nevoie sa fie scrise negru pe alb.

  2. „Pentru ca exact asa a castigat Simona Halep la tenis, a facut o fapta buna odata si Dumnezeu a vazut si si-a adus aminte si a ajutat-o sa castige, nu-i asa?”

    90 % dintre romani ti-ar spune ca DA, asa este de fapt. Esti constient in ce tara traim, nu ?

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Sa stii ca daca s-ar face vreun referendum e posibil sa raspunda multi cu DA. :))

    2. Traiesc intre astfel de oameni, la tzara, si stiu ce spun….

      Imi vine ori sa ma sinucid, ori sa plec definitiv din acest mediu… Nu stiu ce sa aleg….

  3. Avatar Constantin
    Constantin

    Nu-i nimic rau in a avea speranta in ceva anume. Problema apare atunci cand speranta pe care o porti nu are nicio legatura cu realitate. Am intalnit ceva persoane cu astfel de probleme. Erau complet nerealiste in sperantele si visele lor.
    Defapt, problema nu este realitatea.
    Problema este o speranta fara un dram de intentie, actiune, sudoare.
    Cu totii „tragem speranta” ca… dar doar 1% trag la propriu pentru speranta lor.

    @VALERIU, nu fi idiot! Chir crezi ca daca lustruiesti masina devii expert in arte? Crezi ca daca suntem constransi si guvernati de niste imputiti, suntem idioti?
    Spune-mi, te rog, poti sa scuipi impotriva vantului fara sa te uzi?
    Cam asa e si cu guvernarea… ca si cu gravitatia. Nu poti lupta impotriva ei! Punct!

    1. Avatar Valeriu

      Stimate dl. Constantin,eu am interpretat spusele lui Radu Banciu ca pe o metafora,pe care,este drept fiecare o poate interpreta cum doreste sau cum se simte.Daca tu ai luat-o mot-a-mot este treaba ta. Sa stii ca te poti pisa (nu scuipa) contra vantului si fara sa te uzi.Depinde de ce masuri ei,sau mai bine zis cum judeci siuatia si actionezi. Asa se intampla si cu acceptatrea unei guvernari.Ea exista si prolifereaza,asa cum este,numai daca sunt multi cei care spun(si judeca),ca tine,adica „NU poti lupta impotriva ei!!”.

    2. Avatar Constantin
      Constantin

      Stimate Domn Valeriu, a nu accepta o stare de fapt este o grava eroare din partea dumneavoastra! Dumneavoastra chiar aveti impresia ca este cineva capabil sa schimbe realitatea in care traim? Chiar credeti dumneavoastra ca vor iesi in Piata Constitutiei mai mult de 1000 de oameni ca sa protesteze? Inca mai credeti in unitatea romanilor?

      Imi pare rau ca vad lucrurile altfel… Mi-ar fi placut si mie sa ma mandresc ca sunt roman. Sa ma mandresc de romanii mei contemporani! Tot ce ne-a mai ramas acum sunt Eminescu, Brancusi si alte persoane de admirat.

      Exemple sa-mi sustin opinia sunt, din pacate, prea multe!
      Cu ce sa incep?! Cu idiotul ala de la parter care a aruncat o zdreanta (carpa) din casa undeva in gradina blocului, langa un pom? Sau cu doamna aia eleganta care si-a desfacut pachetul de tigari si s-a aplecat (putin) delicat ca sa aseze cu grija gunoiul pe jos? Sau cu zdrentele alea care-si plimba animalele prin fata blocului si se uita nepasatoare la ele cum se caca. Apoi pleaca la fel de nepasatoare in treaba lor, ca de, doar e normal sa-i lasi cacatu’ pe trotuar… Sa continui cu taranu’ din RATB care vorbeste fara jena la mobil de parca ar fi singur in autobuz? Si astea doar de azi. Si nu le scriu pe toate…

      Imi cer scuze pentru off topic.

      On topic
      Sunt si filme care iti schimba viata in bine. Hai sa nu zicem ca-ti schimba viata, e prea mult spus. Sunt filme care te influenteaza in bine, iti destupa minte, iti largesc orizonturile. Ultimul de care imi aduc aminte este Inception. Este foarte bine pus in scena conceptul pe care il transmite. Intregul subiect in sine este fascinant.

      Dar, majoritatea sunt mega slabe si transmit mesaje care fac rau pe termen scurt, mediu si mai ales lung.
      Ati observat cu cate lejeritate se impusca aia prin filme? Cat de normal lise pare si cu cata lejeritate si usurinta abordeaza subiectul?!

      Din pacate, fara sa vrem, atitudinile de acest gen sunt copiate fara voia noastra.

      In fine, atat pentru azi! Stima!

    3. Avatar Valeriu

      Dl.Constantin,imi pare rau ca nu pot fi de acord intrutotul cu punctul dvs. de vedere.Din felul in care va revoltati si epitetele cu care ii gratulati pe cei a caror atitudine o considerati antisociala,imi aduc aminte de un amic care, proceda asa cand cei vizati nu aveau posibilitatea sa-l auda. Niciodata nu a luat o atitudine imediata si ferma fata de cei vizati.Mai mult,desi isi critica sefii,in fata lor era un milusel. Cand i-am spus parerea mea,l-am pierdut de amic.Sunt convins ca si el are o parere execrabila despre cei care ne conduct,dar pana in prezent nici macar nu s-a gandit sa faca parte din cei 1.000 de oameni de care vorbiti dvs. In alta ordine de idei,nu cred ca iesitul in strada este singura forma de protest si de producerea unor schimbari in societate. Sunt si forme mai putin zgomotoase,care insa necesita niste idealuri si scopuri etapizate. Noi am ajuns unde suntem nu peste noapte,ci in decusul a peste 20 ani de indiferenta sociala.Nu putem acuza numai pe cei care si-au dat votul pe o sticla de ulei.Principalii vinovati sunt cei care,desi stiau,au mers pe principiul:”pe mine inca nu ma afecteaza,deci nu e cazul sa ma implic,mai ales ca cine stie ce mi se poate intampla”
      In privinta necivilizatilor,care v-au suparat asa de mult,sa stiti ca si la natii mai civilizate se intampla asa ceva,iar uneori nu gradul de constiinciozitate ci „frica pazeste pepenii”
      Nu cred ca-mi veti lua in nume de rau parerile,chiar daca nu vom avea posibilitatea de a relationa direct.

    4. Avatar Constantin
      Constantin

      Domnule Valeriu, eu imi conduc viata dupa urmatorul principiu:
      „Fi tu schimbarea pe care o doresti la ceilalti”.

      Atitudine am luat, iau si voi lua. Atat cat am putut, le-am explicat celor din jurul meu (prieteni, amici, cunostinte, colegi) ca nu este bine sa faca anumite lucruri. Le-am explicat de ce nu, le-am oferit alternativa la ceea ce faceau. Unii, mai receptivi si mai cu capul pe umeri au reusit sa se mai cizeleze, sa invete lucruri noi si sa le puna in practica. Altii, mai ingusti la minte, continua sa arunce pe jos, sa tipe si sa injure. Nu-i nimic, mergem mai departe.
      Cand nu mi-a convenit si am considerat gresit ce se intampla, mi-am spus parerea si am argumentat, indiferent de cine era interlocutorul. Asta nu mi-a adus niciun beneficiu in multe dintre cazuri. Din contra.

      Celor 1000 n-o sa ma alatur niciodata pentru ca nu cred ca asta aduce schimbarea pentru care militeaza. In schimb, incerc sa-i fac pe cei din jurul meu sa inteleaga realitatea in care traim si incerc sa-i determin sa se schimbe. Si incerc sa fac asta prin puterea exemplului.

      Principalii vinovati sunt cei care au puterea de a schimba ceva, dar totusi nu o fac.
      De ce nu?! Pentru ca au mai mult de castigat in aceasta stare de fapt.

      Noi, cei de rand, suntem prea mici si ne lipseste unitatea. Nu avem forta, nu avem determinare, nu avem motivatie, nu mai avem nimic. Nu putem face fata, nu ne mai putem schimba nici pe noi insine. Traim intr-o stare de amnezie si ne complacem in rutina zilnica. Nu vedem mai departe de nas.

      Mai sunt si cei care vad, stiu si cunosc. Dar acestia au inteles ca nu au cu cine sta de vorba.

    5. Avatar Orina

      A lustrui acea mașină îi poate, de exemplu, arăta omului ce înseamnă în fapt vorbele astea: cum acționezi în lucrurile mici, așa faci și în cele mari. Și mi-am adus aminte de un scurt-metraj: cineva vrea să fie „inițiat” în ale pianului și, pentru că la câteva întâlniri i se cer acțiuni care i se par irelevante pentru scopul său (gen curățatul prafului de pe pian, așezarea scaunului nu știu cum șamd) numai „cântat” nu, renunță cu convingerea că a dat peste un șarlatan; peste o vreme aude „șarlatanul” la un concert – muțenie și regret tardiv.
      Așadar, nu strică o lustruire a tăcerii, dar graba de a da repetat cu bâta în propriul blog poate strica nu doar imaginea, ci și afacerea. Forma merge împreună cu fondul, altfel, până la urmă tot se sparge balonul.

    6. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      N-ai inteles esenta articolului. Filmele sunt facute pentru lenesul din interiorul nostru caruia ii spun ceea ce vrea sa auda.

    7. Avatar Orina

      N-am înțeles esența, zici. Crezi că e atât de subtilă ideea, încât sunt necesare explicațiile? Sper că glumești :-). Ai observat câte persoane sunt cărora le-ai spus că n-au înțeles o postare sau alta scrisă de tine? S-a înțeles foarte bine. Doar că ți s-au dau feedback-uri cu mai multe aspecte ale realității, pe care pari să le ignori, cel puțin așa reiese din ceea ce scrii. Poți să ignori mai departe și feedback-uri și realități, sau poți să iei aminte la ele, poți face așa cum ziceai că face de atâția ani colegul de baschet, sau poți să faci îmbunătățiri. E alegerea ta. Și blogul tău. Poate vrei să faci un bilanț al postărilor și să observi ce te ajută în acțiunea ta, afacerea ta etc. din ceea ce scrii, și ce te trage în jos. Îți zic fiindcă am citit toate postările tale si toate feedback-urile care ți-au fost date, începând cu pagina 30 până la pagina 1. Ai putea să înveți tocmai din sfaturile tale. Sau nu. Până la urmă orice îi poate distruge omului viața.

    8. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Ai dreptate, desigur. Exista mai multe aspecte dar nu poti sa scrii un articol in care sa stai si sa analizezi toate aspectele posibile. E o chestie de copywriting, e nevoie de o idee principala, e nevoie sa transmiti un mesaj.
      Daca stai si iei toate variantele se dilueaza foarte mult mesajul si articolul devine plictisitor, prea analitic, supraintelectualizat. Tu ai mai fi citit 30 de pagini de articole plictisitoare?

  4. Avatar Orina

    Andreiule, dacă-mi permiți să-ți zic așa, tu nu vrei să vezi sau chiar nu vezi? Ce preferi oare? Să nu ți se facă observații, să ți se spună cu diplomație sau pe șleau? Chiar nu urmăresc să te rănesc prin ce scriu, dar, dacă m-aș fi ghidat după „plictisitor”, aș fi avut motivul să mă opresc după câteva postări… Uite, de exemplu, cu postarea asta despre Karate Kid, ce public ai vizat? Te-a tras un pic de mânecă și Valeriu pe direcția asta, încă și alții. Multe dintre postările tale, și aici mă refer la cele care NU țin de chestiile tehnice, par adresate unui public adolescent, sau chiar din școala generală… Aș putea să nu-ți zic nimic… Și nu mă preocupă uciderea caprei sau caprelor din ograda ta… Pur și simplu, așa ca de la om la om, o pornire amicală dacă vrei, sau pentru „zbaterea ” asta umană… Dacă blogul tău e pentru a-ți promova afacerea, imaginea, reputația etc. crezi că ajută astfel de postări? Ajută să te hazardezi în tot felul de clișee despre ce nu face și ar trebui să facă românul, despre sărăcia și bogăția românului? sau idei gen să se taie mâna hoțului, să implementăm pedeapsa cu moartea etc. Ai pregătire în politică, în sociologie, în psihologie șamd? Un sfat al tău, dintre multele pe care le dai și pe care parcă le ignori chiar tu, era să-și axeze omul timpul și energia în domenii în care e pregătit, sau să se pregătească… Știi bine că orice om care ajunge pe blog poate fi un client și banuiesc că nu vrei ca postările tale să fie piedici sau să-l izgonească. Evident că faci și vei face cum vrei, eu zic și pot merge mai departe, tu vei rămâne cu blogul.

    1. Avatar Andrei Chira
      Andrei Chira

      Dupa cum vezi, citesc, aprob si raspund 99,99% din comentarii deci n-am nicio problema in a primi observatii. Scriu ceea ce observ in jur, din experienta personala, scriu despre niste realitati. Nu intotdeauna ma gandesc la un public tinta, nu intotdeauna analizez prea mult ci doar imi spun parerea mea despre anumite chestii. Cum crezi ca ar trebui sa scriu ca sa nu te deranjeze?

    2. Avatar Orina

      Da, văd, și bănuiesc că nu e chiar ușor. Eu, îți ziceam pentru tine, s-ar putea să-ți sabotezi afacerea, cu intențiile bune de a-i sfătui pe români. M-am erijat un pic în atitudinea ta de sfătuitor . Cred că știi, oamenilor nu le place să li se dea sfaturi, să li se spună ce să facă etc. Dacă tu însă consideri că ajută și îți folosește, poți să îndemni la ce vrei tu, și să se reaplice trasul pe roată sau în țeapă și să se dea cu bombe și să se umble-n fundu’ gol :-). Și poți să exprimi în ce formă vrei. Pe mine nu mă deranjează. Iar ce mă deranjează nu mai citesc și nu promovez mai departe. Eu, oricum, îți mulțumesc pentru găzduirea comentariilor.

  5. Concluzia : nu lasati copii prea mult la filme si la desene animate.
    Apropo….un copil destul de matur (15-18 ani) nu este afectat atat de tare sau chiar deloc de acel film.
    Imi plac filmele SF si le urmaresc dar asta nu inseamna ca am crezut acele filme si ca sunt un tampit.
    Am avut perioade cand urmaream 2-3 filme pe zi si totusi gandesc destul de clar,limpede si real.

  6. Avatar rahat pe capul tau
    rahat pe capul tau

    Pt. descoperirea asta de clasa a V-a ai scris un articol?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *