Vreți să vorbim puțin despre patriarhat?

Comments

32 de răspunsuri

1. 

   Valeriu

   6 februarie 2023

   Probabil din politețe te-a lăsat să stai în față lângă soțul ei pentru a discuta mai lejer chestii pe drum.

   Răspunde
   1. 

      Andrei Chira

      6 februarie 2023

      Este și asta o posibilitate, așa-i.
2. 

   Victor

   7 februarie 2023

   In natura exista o ordine, dincolo de ce freaca mintea noastra. Cand ordinea este incalcata, apar probleme orice am crede noi. E ca foamea, orice ai considera despre ea, pana nu mananci nu e bine…
   Chestiile astea se vad bine la tigani, care nu au fost inoculati cu noile descoperiri moderne: tiganul merge in fata, tiganca in spate. Daca-i spui tigancii ca nu e ok, risti sa-ti iei si bataie (de la ea). Si toate tigancile sunt fericite…:)
   O femeie care nu stie sa fie submisiva, nu va fi niciodata fericita…pentru ca asta e natura ei.

   Răspunde
   1. 

      Andrei Chira

      7 februarie 2023

      Ordinea aia cred că vine din faptul că omul preistoric trăia în pericol, iar femeile (statistic mai mici, mai slabe, mai puțin atletice, cu mai puțină forță musculară) erau mai expuse și deci aveau nevoie de protecția masculului. Nu mai este cazul în prezent, deși unele femei încă preferă asta.
   2. 

      Sorin Dumitras

      2 martie 2023

      Discutii ,,pertinente”, nimic de zis! Asa-i cu lumea in care traim; important e ca s-au gasit destui ,,influenceri” care sa-i tina ocupati pe ceilalti. Si sa le dea teme de dezbatut. Sa revenim la ,,tema”! Dobandind putere, zici ca femeia secolului XXI nu mai are nervoie de protectia masculului. Deaia-i inca plin de masculi care se lupta de zor peste granita? In timp ce femeile si-au putut face bagajul s-o tuleasca spre locuri mai linistite masculilor li s-a interzis prin lege. Dar se antreneaza de zor si femeile ajungandu-i din urma pe masculi la multe jocuri video devenind tot mai agresive (barbate). Sigur, sigur in secolul urmator discutiile despre patriarhat vs matriarhat o sa fie o amintire trista cand ne gandim ca-si intra in drepruri robotii. (metaforic vorbind, se intelege)
   3. 

      Andrei Chira

      4 martie 2023

      O idee mai subtilă din spatele articolului ăsta e că poți spune despre orice că e patriarhat, dacă asta vrei. Cu cât te concentrezi mai mult pe o chestie, cu atât o să începi s-o vezi peste tot. E interpretarea personală a fiecăruia.
   4. 

      Marius Răducan

      7 februarie 2023

      Nu există nici o ordine imanentă a naturii, femeile au luptat pentru emancipare dintotdeauna. Patriarhatul este o instituție.
   5. 

      Victor

      7 februarie 2023

      E greu de explicat dar, de regula, femeile nu stiu ce vor. Daca nu crezi ca exista o ordine a naturii, uite-te la ea: animale, plante etc. Noi avem in plus doar creier dar cine a ales vreodata o femeie cu creierul a facut doar o afacere :)
      Cat despre emancipare ghici ce…au acum drepturi egale cu barbatii si tot nu le ajunge…:))
   6. 

      submisiva

      12 octombrie 2023

      nu mai bine punem biciul pe ele ca sa se supuna? De ce? Ca sa fie fericite!
3. 

   Victor

   7 februarie 2023

   Bunicii mei nu erau preistorici si urmau regulile vechi – au fost fericiti si au trait toti 4 pana la 80+. Nu i-am vazut certandu-se niciodata.

   Uite-te la relatiile din prezent: in multe dintre ele femeia a preluat conducerea dar daca te uiti cu atentie la ele, niciuna nu este fericita. De ce?! Pai nu e la locul ei…Cele mai inteligente, fac profesional ce vor dar acasa sunt femei.

   Scopenhauer spunea frumos: femeia e facuta sa fie condusa de barbat: e tanara – are un iubit, e batrana – are un duhovnic sau un preot…

   Răspunde
   1. 

      Andrei Chira

      7 februarie 2023

      Am mai văzut pe undeva, dar nu mai rețin unde – că suntem cel mai fericiți atunci când ne supunem unei autorități iubitoare.
   2. 

      submisiva

      12 octombrie 2023

      Scopenhauer spunea tot felul de cretinisme la limita patologicului si misogini ca tine stau cu pliscul deschis sa inghita cat mai mult rahat de-asta pt ca fix aceste mizerii iti hranesc narcisismul inept
4. 

   Victor

   7 februarie 2023

   Nu stiu daca se aplica aici. Barbatii si femeile sunt „specii” diferite. O casatorie incepe cu renuntarea femeii la numele ei.
   In natura, lucrurile functioneaza intr-un anumit fel, indiferent de ce credem noi, ca la un motor auto: ai mutat 2 piese ca ti s-a parut tie mai bine asa, nu va mai functiona.

   Răspunde
   1. 

      Ana-Maria

      24 martie 2023

      Victor, mi se pare că ai destul de multe de zis pe tema asta…

      Te-au supărat aşa de tare femeile, încât să le consideri o specie diferită de tine, o specie incapabilă să stie ce vrea si să fie altfel fericită, decât prin submisivitate?

      Pai te contrazice fix realiattea: faptul că femeile se luptă cu „patriarhatul” de atâta amar de vreme e o dovadă că nu se simt fericite fiind submisive.

      Oricum, nu incerc să iti schimb convingerile, stiu că există oameni incapabili sa vadă adevarul, chiar dacă le e vârât sub ochi, si tu pari sa faci parte din această categorie, dar ce vreau sa subliniez e faptul că opinii precum ale tale sunt ceea ce face ca „patriarhatul” să fie inacceptabil.

      Eu una nu am nimic împotriva patriarhatului, dacă el nu tinde spre o extrema.

      Nu am obiectat la a lua numele de famile al sotului meu, pentru motivul că e firec ca o familie sa aibă un „titular”, iar noi toti, inclusiv copiii nostri să purtam un singur nume.

      Si da, uneori, când sunt foarte obosită, mi-ar plăcea tare mult să fiu condusă, să nu mai port responsabilitatea atator decizii, macar in viata de familie, sa nu mai preiau initiative, să nu mai pun in miscare lucruri absolut necesare, sa nu mai fiu atenta la gesturile celor din jur iar pe cele ok sa le laud si pe cele gresite sa le corectez – ca sa nu devina deprinderi gresite, contraproductive.

      Dar te-ai intrebat daca unii barbati (nu imi place sa fac generalizari şi nu as putea sa spun si ce procent din toti barbatii, deşi ma tem că nu e deloc mic) vor sa isi pastreze doar aura de conducator, de om voluntar, care stie ce vrea, de care depind toti ceilalti, in vreme ce in realitate sunt departe de asa ceva?

      Ca dorinta asta a lor de a nu li se contesta rolul de „lider” nu e decât un moft, o pretentie nemeritată, un simptom al unui narcisism cras?

      Te anunt, dacă nu ai inteles pana acum, că impotriva acestui accent al „patriarhatului”, care nu inseamna nicidecum „o ordine a lucururilor”, cum ai sugerat tu mai sus, a existat dintotdeauna o forta contrară din partea femeilor.

      Si va mai exista. E firesc, pentru ca „ordiena lucururilor” tinde la echilibru, iar pe lumea asta, din pacate, nu s-a găsit o altă formulă de echilibrare a unei exterem decât prin pendularea către exterma cealaltă.

      Cine seamana vânt, culege furtuna, asat se stie si nu ar trebui sa ne mire.
   2. 

      Victor

      24 martie 2023

      Simpatic raspunsul tau, trebuie sa recunosc.

      Eu nu vorbesc de un „patriarhat” impus cu forta, asta e taramul barbatilor slabi sau ami bine spus a celor ce nu sunt barbati.

      Te intreb: de ce ai luat numele sotului tau si nu ati tras la sorti (spre exemplu) daca trebuia sa aveti un nume comun? Vezi ca in continuare imi cam dai dreptate, vrei sa fii condusa dar de un barbat, nu de un frustrat…

      Iti voi povesti o intamplare: am un prieten care are un magazin amarat de vin, sotia lui era astunci director economic la Orange, a doua zi urma sa aiba o sedinta foarte importanta cu francezii de la firma-mama. Eu am iesit cu el la biliard si ne-am intors undeva spre 4 dimineata…si putin afumati…El cum a ajuns a facut dragoste cu ea (a rupt-o cum zicea el) de asa maniera ca ea, desi avea suficient timp sa ajunga la munca a preferat sa spuna ca e foarte bolnava, a ratat intalnirea care era cruciala, s-a plimbat cu el de mana prin parc :))

      O femie implinita se vede imediat, dupa cum radiaza sau e stinsa dupa caz. M-am plimbat prin tarile arabe si desi acolo sunt tratate asa cum stim, ele erau mult mai luminoase decat „feministele” incruntate si ridate din spatiul nostru. Oare de ce?!

      Daca esti din Bucuresti, te invit la o cafea sa dezbatem mai in amanunt aspectele acestea, poate vei avea un „aha” care te ajuta.
   3. 

      Ana-Maria

      24 martie 2023

      Victor,

      Mă intreb cu ce te-ar ajuta pe tine să fiu eu ajutată de „aha”-ul de la tine. Mai ales dacă aş fi o tipă urâtă, încruntată, ridată, grasă şi cu miros de transpiraţie.

      Tu ce crezi? Te-ar ajuta să luminezi o fiinţă din altă „specie” decât tine, evident inferioară?

      Dacă da, e cel puţin ciudat.

      Şi în plus, ai da dovadă de lipsă de fair-play faţă de un confrate de-al tău, din aceeaşi specie. Cu el ce-ai, de vrei să îi scoţi soţia la cafea şi să îi oferi „aha-uri”?

      Nici nu mi-a trecut prin cap să trag la sorţi ce nume să alegem pentru familia noastră, ştii de ce?

      Nu numai pentru că sunt o conformistă – respect regulile, chiar şi banalele convenţii sociale – , dar în cazul de faţă chiar mi se pare că are sens regula ca familia să preia numele bărbatului, fiindcă această regulă derivă de la prezumtia necesară pentru societate (dar si pentru familia însăsi) că atât soţia cât şi copiii sunt ai acelui bărbat care dă numele familiei.

      Şi nu aparţin ca niste obiecte, cum multora le place să creadă, ci au între ei o legătură aparte, cu totul specială, născută din iubire, iubirea aia care e pe viaţă, la bine şi la rău.

      Îmi pare rău pentru toţi cei care nu au experimentat o asemenea legătură, sincer îmi pare rău…

      Cât despre femeile din ţările arabe care ţie ţi s-au părut împlinite, chiar nu ştiu ce să zic.

      Poate le-ai văzut cu vălul pe faţă şi părerea ta nu a putut fi obiectivă din cauza asta.

      Le-ai văzut pe toate, în toate situaţiile posibile, de ai tras tu o astfel de concluzie?

      Nu sunt sigură că procesul tău inductiv a fost valid.

      Îţi propun să mai faci o vizită în ţările alea şi să priveşti mai atent femeile, să le vezi în mai multe situaţii de viaţă, să vorbeşti cu ele, să le descoşi, să intri în sufletul lor.

      Dacă poţi.

      Să vii apoi să ne spui şi nouă dacă ai aceeaşi părăre. Ar fi interesant.

      Eu una îţi spun clar, mă îndoiesc de faptul că cineva s-ar simţi împlinit şi fericit într-un mediu în care libertatea sa e inexistentă, un mediu care nu îi oferă şansa la educaţie, care îl condamnă la dependenţă totală de alte persoane, căruia îi este negat dreptul de a fi considerat o persoană, şi e ab initio văzut ca fiinţă inferioară, lipsită de suflet, de minte, de voinţă proprie, care e pedepsit dacă nu îndeplineşte întocmai voinţa celui de care depinde.

      Şi mai cred că tu confunzi masculinitatea cu lipsa de empatie.

      Cred că tu îţi imaginezi că sensibilitatea, intuiţia feminină, empatia şi grija faţă de alţii reprezintă o slăbiciune, când de fapt asta este forţa femeilor.

      Noi compensăm lipsa forţei musculare prin aceste calităţi, ele sunt resortul care ne face să mergem înainte, când ne e greu. O facem din dragoste.

      Dar dacă ţie ţi se pare că toate astea ne fac o specie dependentă, incapabilă de a gândi, de a lua decizii, de a acţiona conform deciziilor luate, de a se împlini altfel decât prin a urma voinţa altei persone… ce să zic… e o distorisune a realităţii, perspectiva asta.

      Da, într-o oarecare măsură ai dreptate, în sensul că femeile nu pot radia, cum spui tu, dacă nu împrăstie iubire în jurul lor, dacă nu ştiu că ele, prin viaţa lor, prin tot ceea ce fac, aduc bucurie celor din jur, adică, să recunoaştem, în primul rând celor mai apropiaţi, adică soţului şi copiilor.

      Dar, Victor, asta nu însemană deloc că se află sub condiţia umană, că sunt fiinţe dependente.

      Dimpotrivă, mi se pare că numai o fiinţă capabilă de iubire se poate numi om cu adevărat.

      Din câte ştiu, indivizii lipsiţi de empatie (care e baza pe care se poate clădi sentimentul iubirii) intră sub spectrul tulburărilor psihice, sunt narcisişti, sociopaţi, poate chiar psihopaţi, dacă mai au şi alte lipsuri.

      Uite, spre exemplu cazul amicei tale care a suportat partida de amor cu soţul ei beat şi a sacrificat o întâlnrie importantă de la serviciu, de-a doua zi.

      Nu cunosc, evident, persoanele, dar zic şi eu… te-ai gândit că poate pentru ea era mai importantă relaţia cu soţul ei decât orice mare întânire de la serviciu, iar opţiunea ei era una voluntară, o alegere responsabilă, făcută în cunoştinţă de cauză şi motivată de iubire, nicidecum de depednenţă ?

      Că ea îşi ştia atât de bine valoarea profesională încât avea certitudiena că acea întâlnire nu reprezenta mare lucru, că putea uşor să rezolve problema, bazându-se pe aptitudinile ei, şi că alegerea sufletului ei a fost să se lase „ruptă” de soţul ei?

      Sau poate ai tânjit şi tu după o aşa relaţie şi, pentru că nu ai avut norocul să ai parte de aşa ceva, ai preferat să o discreditezi, să o subcalifici, ca să o poţi suporta pe a prietentului tău.

      Ştii cum fac unii bărbaţi?

      Sunt atât de debusolaţi de comportamentul femeilor, li se pare atât de neînţeles, încât cel mai simplu le e să-l futilizeze, în loc să facă un efort real de a-l înţelege.

      Se tem că, dacă ar face-o, ar fi nevoiţi să dea cerdit femeilor, să-şi recunoască greşeala de apreciere iniţială, şi asta le-ar afecta stima de sine.

      Şi prea mulţi bărbaţi nu suportă ideea că stima lor de sine ar putea fi afectată de femei, fiindcă au crescut cu preconcepţia că bărbaţii sunt aşa şi pe dincolo… cruce întreagă, bla-bla.

      Aşa că preferă să ducă mai departe aceste prejudecăţi, fiindcă e infinit mai uşor decît să sondeze după adevăr şi să fie nevoiţi să îşi schimbe modul de a gândi.

      Şi uite aşa… tema „patriarhatului”.
   4. 

      Victor

      24 martie 2023

      Ai inteles total gresit si ai cazut in capcana contemporana de a ma anticipa si a-mi pune vorbe in gura.

      1) Cel mai important – femeile sunt (net) superioare barbatilor pe majoritatea planurilor si covarsitor ca adaptare la viata aceasta. Este suficient sa mergi la o conferinta-ceva si sa vezi cat de bine se descurca ele vs barbatii care nu stiu ce sa faca cu ei.
      2) Femeia nu poate fii fericita decat fiind submisiva unui barbat (ceea ce pare si cazul tau)…unde gresesti este ca pui totul intr-un cadru patrat al logicii si probabil consideri ca cele de mai sus se bat cap-in-cap. Da, e adevarat, o femeie nu poate iubi un barbat pe care nu-l respecta si el trebuie sa faca ceva pentru asta.
      3) Sotiile prietenilor mei sunt ca niste sore pentru mine, asta este respectul pe care li-l datorez lor si mie. In schimb sotul tau este un barbat si pe mine nu ma intereseaza barbatii…:)
      4) Sotia amicului meu cu biliardul evident ca este o femeia capabila, altfel nu ajungea acolo. Cat despre alegerea responsabila…pai ce nu venea in cateva ore inapoi acasa, cu ce-i impieta iubirea cu sotul, unde e logica?! :)
      5) Femeile arabe – o sa te supere ce spun – femeile nu stiu ce vor si ce spun ele prin cuvinte nu are mare relevanta. Ex: spun ca-l plac pe unul care vine cu flori si o apreciaza si pleaca cu ala care stie cum sa le ia :))
      6) Cat despre „aha” – chiar de-ai fii urâtă, încruntată, ridată, grasă şi cu miros de transpiraţie asta s-ar schimba pentru ca acolo este o cauza si astea sunt doar efecte.
      7) Demonstratia finala ca nu esti un om liber asa cum iti imaginezi – de ce nu iesi la o cafea cu mine, cu ce aduce asta atingere bunelor moravuri, o cafea intr-un loc public, bine luminat. Doar sotul tau are incredere in tine, asta a baza nu?! :)
   5. 

      Ana-Maria

      24 martie 2023

      Mai Victor, ce pot sa zic, decat ca nu am absolut niciun motiv sa iti accept invitatia, nici macar pt amuzament.

      Sursele din viata mea de cafea, de amuzament si de „aha-uri” sunt… mai mult decat satisfacatoare, asa ca nu pot decat sa iti sugerez sa cauti alte „fiinte submisive” pe care sa le convigi sau, daca nu reusesti, sa te asezi singur cu o cafea in fata, sa stai nitel pe ganduri, poate, cine stie, in final iti oferi singur un „aha” care sa te ajute.
      Succes!
   6. 

      Victor

      24 martie 2023

      :)) Recunosc ca n-am mai ras de mult asa si ai dreptate ca am nevoie de multe „aha”-uri
      Nu eram la agatat daca asta vrei sa sugerezi dar cum sursele tale de cafea & co sunt satisfacatoare (cam putin) imi retrag invitatia cu mentiunea ca acum cafeaua ar fi fost platita de mine pentru amandoi. Daca treci la un nivel nesatisfacator va trebui sa ti-o platesti singura si functie de dispozitia mea, sa faci si o mica plecaciune.

      Eu tie nu-ti urez succes pentru ca ai deja!
   7. 

      Gioni Eremia

      25 mai 2023

      La cei 75 de ani ai mei, îmi permit sa fac unele mențiuni cu privire la “dialogul” (controversa) dintre Ana – Maria și Victor. Mie mi-a plăcut reacția de ofuscare a lui Ana Maria. Tot ce a susținut cred ca este logic și de bun simt. Eu personal o felicit pt personalitatea ei și pentru convingerile sale. Cred ca Victor este puțin cam exagerat cu privire la așa-zisul patriarhat care așa cum bine spune Ana -Maria, ar trebuii sa se încadreze in niște limite (admisibile de ambele părți) Eu nu cred in patriarhat ca ideologie, și cred ca pt a exista armonie in familie bărbatul trebuie sa nu uite ca “femeia” este : mama, sora, sotie, amanta. In fapt nu putem exista fără ele așa cum nici ele fără noi.
5. 

   vlad

   9 februarie 2023

   Data viitoare cand mergi la supermarket, sa te uiti la deodorantele pentru barbati si deodorantele pentru femei. La periuta interdentara roz si cea albastra. La lamele de ras albastre si cele roz. La sticla de spirt de la Lidl (singura din oferta). La reclamele (trofeele) de la casele de pariuri. La reclamele de la televizor cu papusi bebelusi pentru… copii. La SUA care baneaza avortul in timp ce Elon Musk spune de underpopulation este risc existential si cumpara Twitter ca sa faca politica. Femeile au cutiuta lor in care trebuie sa stea si norme de respectat. Sunt percepute precum un liability de catre companii pentru ca au menstruatie si exista posibilitatea de a trebui sa o tina angajata fara sa munceasca daca da nastere unui copil. In cultura aia mai extremista, sunt percepute ca fiind inferioare femeilor si ca parerea lor nu conteaza sau ca nu sunt capabile de decizii importante. Daca nu se casatoresc pana la o anumita varsta, sau nu au un iubit, sunt percepute ca fiind un esec pentru societate. Barbatii nu au parte de asa multe prejudecati cum au femeile. Traim intr-o lume in care oamenii „agili” sunt obsedati de a creste nivelul de testosteron pentru a fi mai competitivi si mai eficienti la locul de munca, iar printre acestia, cei mai multi sunt.. antreprenori care la randul lor, fac angajari dupa „date” si „gut feeling”.

   Răspunde
6. 

   alexnicolae

   24 martie 2023

   Eu vad exemplu ca fix invers. In fata stau soferii, angajatii si in spate stau proprietarii, managerii, sefii. Eu vad faptul ca femeia sta in spate ca fiind o forma de matriarhat-cea mai suspusa persoana sta pe locul din spate, in diagonala fata de sofer.

   Răspunde
7. 

   Ana-Maria

   24 martie 2023

   „Daca treci la un nivel nesatisfacator va trebui sa ti-o platesti singura si functie de dispozitia mea, sa faci si o mica plecaciune.” – quod erat demonstrandum, in materie de „patriarhat”, draga Andrei.
   Cred ca nu mai e nimic de adaugat, pe subiectul asta.

   Răspunde
   1. 

      Andrei Chira

      24 martie 2023

      :) Nu prea mai e.
   2. 

      Victor

      24 martie 2023

      Acum ca ai demonstrat pentru public, doar viata te mai poate corecta :)
      Am uitat sa spun, aia e instanta suprema.
   3. 

      Victor

      24 martie 2023

      Ca daca e sa o dam pe demonstratii, ia fii atenta: pun pariu pe orice ca nu arati conversatia de aici sotului tau.

      Dovada: repun pe tapet invitatia la cafea platita de mine, de asta data ca sa inlaturam „agatatul” este valabila atat pentru tine cat si pentru sotul tau, are un prilej bun sa ma ia de guler daca vrea si poate. N-o vei face, stii ca iti pui tu singura guler…:))
8. 

   Victor

   25 mai 2023

   @ Gioni Eremia
   Oscar Wild spunea: „Totul pe lumea asta e despre sex, cu exceptia sexului. Sexul este despre putere”

   Altfel mintea noastra poate sa „frece” o multime de platitudini…la care daca ne uitam atent sunt imprumutate de la altii.

   Răspunde
9. 

   Victor

   12 octombrie 2023

   Ma rog, Scopenhauer – cretinisme, patologic :)) bine ca stii tu :))

   Răspunde
10. 

    Victor

    12 octombrie 2023

    „nu mai bine punem biciul pe ele ca sa se supuna? De ce? Ca sa fie fericite!”

    Asta ai inteles tu…unei femei care admira-iubeste un barbat ii face placere sa fie submisiva.

    Dupa voi si cand faci sex ar trebui sa-ti ceri scuze daca o bagi prea adanc…

    Răspunde
11. 

    D

    16 decembrie 2023

    Dreptul de autonomie asupra propriului corp (e.g. dreptul de a face avort). În teorie există, în practică nu. Este în continuare un drept asupra corpului femei care este dezbătut de oameni care nu sunt persoana în cauză și cel mult partenerul de creație.

    Felul în care femeile sunt privite în România, unde TREBUIE să faci un copil altfel care e rostul tău pentru societate. Am auzit povești reale, de la prieteni, unde au venit socrii să ducă femeia la ginecolog că să vadă ei de ce nu au copii încă.

    Felul în care atunci când ești gravidă toată lumea îți atinge corpul fără voia ta, fără măcar să te întrebe. Felul în care vine cineva și îți pune mâna pe fund în autobuz, pe stradă, fără să poți să faci mare brânză în privința asta.

    Societatea urăște femeile, le urăște de 2000 de ani, cel puțin, de aia devin multe feministe radicale, pentru că efectiv s-au săturat să le pese și încearcă să își facă bula lor unde să se simtă în siguranță. De aia urâm bărbații, de frică, pentru că știu la ce tinarie ne-au supus de-a lungul timpului când eram considerate inferioare, animale, spurcate, etc. și ne erau limitate drepturile și libertățile și forțăte să fim dependende de bărbați.

    Bărbații care nu ne protejează și nu ne-au protejat niciodată, ne-au folosit pentru propriile lor scopuri, de cele ma multe ori, reproductive, aducătoare de statut, avere sau ca forță de muncă gratuită și cam atât. Frica duce la ură, la furie și la ce vreți voi, frica de a nu mai ajunge niciodată acolo.

    Ca o notă de subsol: Mi se pare de-a dreptul hilar, că acuma când nu mai pot forța femeile să fie cu ei bărbații își arată adevăratele culori cu misoginismul feroce de tip Andrew Tate & co. În loc să depună efort să devină mai buni preferă să investască acel efort în a ne urâ pe noi că vrem mai mult și a găsi metode să ne aducă din nou în aceelași statiu în care să fim dependente de ei. Sincer cred că mai puțin efort este necesar să devii un bărbat care îl vor femeile decât depun ei pentru a încerca din să readucă statusul quo la viață.

    Cât depre cedatul locului din fața, consider că ține de relația pe care o au cu mine sau cu soțul sau cu mine. Eu o las pe mama, socra, nașă cât și prietenele soțului. Nu le las pe prietenele mele, pentru că presupun că ar fi inconfortabil pentru ele să stea în față cu soțul din moment ce poate nu au atâtea în comun, dar asta e o chestie strict subiectivă (pentru mine ar fi dacă ar trebui să stau cu soțul uneia în față) și sunt conștientă că nu se aplică la toată lumea, dar așa iau decizia eu. Și în general le las pe distanțe scurte, unde știm drumul, dacă mergem la drum întins și nu știm drumul eu stau în față indiferent dacă este alt bărbat în mașină pentru că eu mă uit pe GPS, caut rute, parcări, stații de alimentare, sunt atentă la indicatoare, la drum, etc.

    Răspunde
    1. 

       D

       16 decembrie 2023

       Acuma că văd comentariul văd că nu mi-a mers editarea și paragrafele și aliniatele nu există. Îmi cer scuze. Eventual șterge-l ca să nu deranjeze, este obositor să îl citești așa.
    2. 

       Andrei Chira

       16 decembrie 2023

       Am mai dat eu niște Enter-uri ca să fie mai ușor de citit.