Stateam la coada la casa si, ca de obicei, casierul il intreaba pe unul din fata mea daca totul a fost totul ok.
Omul zice da, a fost ok, mai putin pretul.
– Ce nu a fost in regula cu pretul?, il intreaba casierul.
– Cam mare, raspunde clientul.
– Comparativ cu ce alt magazin?, il intreaba din nou casierul.
– Ei nu, asa… in general sunt preturi mari, zice omul, deja putin constient ca e bou.
– A, ok, ii raspunde casierul si isi continua munca.
Mi-a placut la nebunie faza asta.
Intrebarea „comparativ cu ce” e geniala.
Cine a facut vreodata vreun curs de vanzari stie ca asta e intrebare clasica, de manual, atunci cand cineva se plange de pret.
E prea scump? Comparativ cu ce?
Dincolo de chestia asta, ceea ce mi s-a parut super tare a fost cum omul s-a cam pleostit cand a inceput sa constientizeze ca de fapt problema e la el, ca nu are destui bani – ori nu castiga destui ori nu stie sa si-i gestioneze – si asta nu e nicicum problema saracului casier.
Stiu ca o sa par antipatic pentru ca rad de oamenii care n-au bani dar ganditi-va putin – vii la supermarket cu masina personala, ca boierul, cu nevasta si copil, toti cu smartphone-uri, si te plangi unui casier care abia castiga si el 700 lei pe luna ca nu-ti convin preturile?
Get the fuck out!
Lasă un răspuns