Am apucat să văd filmul coreean premiat cu Oscar.
În general mă disperă filmele despre victimizare și despre săraci împotriva bogaților pentru că, de obicei, categoriile sociale sunt prezentate într-un mod clișeic, săracii sunt buni, bogații sunt răi.
N-am reușit să trag o concluzie exactă din filmul ăsta, nu știu ce a vrut să spună autorul, poate n-a vrut să spună nimic.
Ce-am înțeles eu…
Că săracii ar trebui să stea la locul lor, la subsol, și că orice ar face nu se pot ridica, acolo e locul lor. Dacă ei se ridică, cineva trebuie să cadă, ca și cum ar lua locul cuiva de mai sus.
Mi-au plăcut niște subtilități legate de diferențele de mentalitate dintre clase, dar la final n-am rămas cu nicio concluzie clară. Poate nici nu trebuie, poate e doar entertainment.
Voi?
Lasă un răspuns