Am un prieten care e comunist și mai discutăm din când în când despre săraci, despre bogați.
Câteodată, când tot îi zice el de săraci, am impresia că ar crede că sărăcia e ceva gen o linie dreaptă și sub linie sunt săracii și peste linie sunt bogații.
Mie mi se pare că e foarte subiectivă sărăcia asta.
Mă uitam la o chestie pe Netflix cu niște oameni care vor să fie rapperi (Rhythm + Flow) și care mai de care se „laudă” că e mai sărac decât ceilalți, mai din cartier, viață mai grea, periculoasă, vai ce greu e.
Și arată o scenă de la una de acasă, viață grea, 4 frați, tatăl singur, mama moartă.
Toți aveau iPhone-uri și Watch-uri, m-am uitat anume, atent, unul n-avea o sfoară legată la încheietură sau un ceas ieftin, normal. Nu, toți cu Apple Watch. Apoi adidași Jordan, bluze Gucci, numai branduri pe ei.
Păi stai așa, parcă erați săraci?
Lasă un răspuns