De când am scris articolele despre mutarea la Oradea m-au contactat diverși oameni care vor să se mute și ei.
Discutând cu oamenii și trecând prin avantajele și dezavantajele orașului, mi-am dat seama o chestie tare tristă.
Deși se fac multe lucruri în Oradea, se investește, se repară, se construiește, se modernizează… tot nu suntem acolo. Tot parcă merge prea greu.
În continuare sunt clădiri părăsite, locuri virane, străzi cu gropi, boscheți, blocuri care arată ca în comunism. Dăm înainte prea încet.
Deci dacă la noi, unde îl avem pe Bolojan, sute de proiecte pe bani europeni, sute de milioane de euro investiți, și tot lent pare că evoluăm, atunci ce să mai spui de orașe mici din Moldova gen Adjud, Pașcani sau Buhuși. Sau chiar unele mai mărișoare, Bacău, Focșani, Vaslui, Brăila, Galați.
Vă dați seama că nu au cum să recupereze?
6 răspunsuri la “O tristă conștientizare despre țara noastră”
Nici macar nu trebuie sa mergi pana in bacau. Poti da o vizita scurta in marghita, alesd, beius, stei, vascau si vei vedea. Degeaba se face daca se face doar de dragul atragerii fodurilor. Vezi ultima gaselnita, park&ride in centru. Pe bune? In centru?
Zici de Oradea? Nu știu de park & ride, nu prea am urmărit știrile.
Eu unu după ce m-am mutat înapoi din Pitești la Focșani, vreau să zic, că am făcut o alegere proastă în mare parte. Că părinți, rude, prieteni, cei care au rămas aici, credeam că faptul că m-am mutat înapoi va face să fim mai apropiați, totuși, pare că nu este chiar așa. Focșaniul e mult mai sărăcăcios decât era când locuiam eu aici, zona pare mult mai „deșertică” și bag de seamă că nu prea ai ce face în zonă, comparativ cu Piteștiul sau alte orașe mari. Dar, alegerea a fost asumată, deci pentru moment, rămânem aici.
Noi am început să ne impunem să gândim că nimic nu e „pentru totdeauna”. Dacă nu-mi convine ceva, schimb.
Sigur, e bătaie de cap să te tot muți, dar n-ar trebui să rămânem într-o situație rea doar pentru că e confortabilă și nu presupune bătăi de cap.
Când o să vină momentul, o să te muți și din Focșani, dacă asta îți vei dori atunci.
Ideea mea utopică e că în unul din aceste orașe/comune înapoiate o să vină cineva cu idei de sărit etape/greșeli/capcane pe care alte localități mai evoluate le-au luat în piept de-a lungul timpului. Eu asta voi încerca la Lopătari, vorbim peste 4 ani :D
Asta ar fi cea mai bună șansă, într-adevăr.