În comentariile articolelor despre Basic Income s-a ridicat ideea că cei care nu produc ar trebui lăsați să moară. Sună foarte cinic și diabolic dar nu e chiar așa.
Și eu cred că soluția nu este mai multă asistență socială ci mai puțină. Adică „să-i lași pe oameni să moară de foame”.
Lăsându-i „să moară de foame” îi forțezi să evolueze. Și pot să pun pariu că nu o să moară nimeni efectiv de foame.
Polonia a făcut asta în 1990, a fost numită shock therapy, 90% din bugetari au fost dați afară și s-au simplificat procedurile de deschidere a unei firme. În 2 ani s-au înființat peste 600.000 de firme private care au generat 1,5 milioane de locuri de muncă. Locuri de muncă în sectorul privat, direct productiv, nu bugetari inutili.
Ținându-i pe oameni în brațe toată viața nu-i ajuți cu nimic, din contră, nu faci decât să le oprești dezvoltarea. Oamenii ajung la 40-50 de ani și au dezvoltarea mentală a unui adolescent introvertit:
- le e frică să încerce lucruri noi
- se ascund de responsabilități
- sunt naivi și se țin de teribilisme adolescentine, crezând că asta îi face șmecheri, interesanți
- așteaptă rezolvări din exterior în loc să găsească singuri soluții
La fel cum un animal crescut în captivitate nu reușește să supraviețuiască în junglă pentru că nu știe să vâneze – cam așa sunt oamenii cărora le-a dat Statul loc de muncă, apartament la bloc, bilet de tratament la Herculane etc.
Caută slujbe sigure la stat sau încearcă să facă afaceri cu statul, adică văd prosperitatea tot în jurul statului, ca un copil care nu se îndepărtează mai mult de 2 metri de părinți nici măcar în propria casă.
Mai multă asistență socială nu înseamnă că am evoluat, nu înseamnă că suntem umaniști, nu înseamnă că suntem mai buni la suflet – e doar o modalitate a politicienilor de a controla și mai mult oamenii, de a-i menține slabi, proști și dependenți de pomană.
Lasă un răspuns