Săptămâna trecută s-a dus Elena să-și facă programare la un cabinet medical.
Oamenii au un site făcut jumate în Flash, jumate în PHP, pe pagina Galerie Foto nu se afișează nicio poză, pagina Locație e în construcție de 4 ani, funcția de search e varză, nu există prea multă informație relevantă pe site în afară de textele „frumoase” de tip corporatist gen profesionalism, responsabilitate, parteneri de încredere, identificăm necesitățile, soluții personalizate, consecvența respectului, etc.
Acum vreo câțiva ani am vrut să le refac site-ul, dar nu aveau niciun interes în direcția asta. Și credeam că au ei o problemă, că nu înțeleg importanța online-ului, că totul se mută online, că bla bla și bla bla bla…
Back to the future, au programat-o pe Elena pe 22 aprilie. 22 aprilie.
Suntem la începutul lui martie, deci peste o lună jumate. O lună jumate în care sunt plini ochi și n-au timp să se uite la tine 15 minute.
De ce ar avea oamenii aștia nevoie de site?
Adevărul e că noi, în online, trăim în bula noastră și credem că suntem oarecum importanți, dar în realitate, majoritatea firmelor mici și mijlocii pur și simplu nu au nevoie de site-uri.
De aia trag în jos de prețuri când se întâlnesc cu vreun webdesigner, de aia vor site-uri cu prostii care se învârt în toate direcțiile în loc de site-uri eficiente.
Pentru că banii lor nu sunt online.
Nu încă.
Lasă un răspuns