În mod eronat, dezvoltarea personală a ajuns să fie identificată cu antreprenoriatul și afacerile. Nu cred că dezvoltarea personală înseamnă antreprenoriat și afaceri.
Înseamnă să ajungi la un nivel de introspecție încât să te cunoști pe tine însuți și să știi ce bullshit-uri îți spui, cu ce minciuni te minți singur. Să ajungi să te cunoști și să știi ce ți se potrivește, dacă ți se potrivește antreprenoriatul sau nu.
Prin primăvară, voiam neapărat să-mi iau iPhone 6.
Și îmi justificam alegerea prin diverse motive: că am nevoie de ecran mai mare, că am nevoie de un telefon mai performant, mai puternic etc…
De fapt, nu aveam nevoie de nimic. Voiam iPhone 6 pentru că m-a rănit în orgoliu cineva la o discuție într-o seară la o bere.
A venit vorba de câți bani produce Simplenet-ul și reacția persoanei a fost ceva de genul…
– aaa, get a job, credeam că faci și tu bani serioși.
Deși știu foarte bine că ceea ce spun oamenii îți dezvăluie de fapt niște lucruri despre ei înșiși, nu despre tine, totuși chestiile astea te ating, te supără, e greu să le ignori pur și simplu.
Așa că voiam să demonstrez că fac bani și o duc bine. De asta voiam iPhone 6.
Să înțelegi chestia asta despre tine însuți este un pas important, în engleză îi zice metacognition, să știi de ce gândești cum gândești, de ce faci ceea ce faci etc…
Cred că asta înseamnă cu adevărat dezvoltare personală, să ieși din paternele de gândire în care te învârți în cerc, ca hamsterul.
Asta te ajută să înveți din greșelile făcute și să te dezvolți.
Lasă un răspuns