Care e legătura dintre carte și articolul viral de acum șapte ani

În martie 2013 am publicat articolul De ce oamenii inteligenți eșuează și proștii reușesc în viață care a devenit viral, are peste 1000 de comentarii, peste 100.000 de like-uri și share-uri, l-au copiat zeci de site-uri în încercarea de a prinde trafic pe munca altcuiva, s-au scris articole care să-l desființeze etc…

L-am scris fără prea mult context și fără explicații și lumea s-a activat, mulți au crezut că e despre ei, că vorbesc cu ei, pentru că stilul în care a fost scris e unul direct, ca un dialog între mine și un interlocutor, pare o ceartă, pare că cert pe cineva.

Ce nu s-a înțeles din articol, și pe bună dreptate, pentru că nu am lăsat indicii, este că acel cineva eram eu. Eu mă uitam în oglindă și mă certam pe mine, eram frustrat că, deși știam ce am de făcut, nu reușeam să fiu mai pragmatic și să fac ce trebuie. Rămâneam blocat în analiză și testări, în romantism și intelectualism, în loc să fac efectiv ce am de făcut ca să merg înainte.

Cartea e construită pe aceleași idei de atunci, dar e mai matură. Oglinda e tot acolo, dar nu mai sunt în punctul în care eram atunci, am mai depășit din bariere și frustrări, povestesc având o altă perspectivă a lucrurilor.

Voiam să-i pun titlul Oglinda, îmi place foarte mult un titlu minimalist, un singur cuvânt, și cred că e unul potrivit cu conținutul cărții, dar mi s-a părut că e un titlu prea intelectual, prea profund, are nevoie de explicații și context. M-am gândit că dacă aș vedea cartea la librărie, nu m-ar atrage, nu aș cumpăra-o decât dacă mi-ar spune cineva că e mișto, altfel, doar după titlu, nici n-aș observa-o.

În schimb, titlul Nu vreau să mai fiu sărac e mai dintr-o bucată, din popor, mai manelist. Dacă aș vedea cartea într-o librărie, mi-ar sări în ochi titlul și aș lua-o doar de curiozitate să văd „oare ce prostii scrie ăsta aici”.

E neconvențional, niciun om căruia i-am spus cum se cheamă cartea nu a rămas impasibil, toți au făcut câte o grimasă, le-a declanșat o reacție. Cuvântul sărac e foarte puternic, se cam activează lumea când îl aude. Nu știu dacă asta o să ajute sau o să afecteze vânzările, sunt curios.

În momentul ăsta chiar sunt curios, ăsta e sentimentul principal care mă încearcă, nu am gânduri de preamărire, de best seller, sunt doar curios de cum o va percepe cititorul și cum va evolua toată situația.

11 răspunsuri la “Care e legătura dintre carte și articolul viral de acum șapte ani”

  1. Buna! Titlul nu mi se pare f inspirat, din pacate. E genul de titlu care te impiedica sa recomanzi cartea prietenilor de pe FB – implicit, recunosti in gura mare ca esti sarac, putini pot/vor sa faca asta. Si mai e genul de titlu care te face sa te gandesti de 2 ori daca chiar vrei sa faci cartea asta cadou cuiva, prima impresie pe care o lasa titlul e mai degraba negativa in contextul asta. Te-ai sabotat un pic singur aici. :) Poate mai poti schimba ceva, pentru o viitoare editie?! Sau poate o traduci in engleza si ii pui un titlu mai smecher, mai pozitiv. Nu stiu exact cum functioneaza lucrurile. Eu sunt noua pe aici, azi am ajuns prima data pe blogul tau, mi-a placut articolul acela din 2013. Mult succes!

    • Îngrijorările tale cu privire la titlu sunt perfect valide, este un titlu greu. Dar e unul cinstit și cred că oamenii care îl acceptă sunt deja în zona mentală potrivită pentru a înțelege ideile din carte.

      Oamenii care nu sunt unde trebuie, mental, vor respinge cartea indiferent de titlu. La fel cum e respinsă orice carte de-a lui Kiyosaki, asta e problema cu dezvoltarea personală, că spune ceva ce nu e dispusă lumea să accepte. E greu să scrii o carte în care să le spui tuturor oamenilor ce vrea fiecare să audă, n-ai cum, trebuie să renunți la unii oameni, să accepți că nu-i poți mulțumi.

      • Nu cred ca trebuie sa fugim de un titlu greu, chiar daca ar putea ofensa sau i-ar putea face sa se simta lezati pe cei vizati. In cazul asta nu ai cum sa iti rezolvi aceasta „problema” daca nici macar nu o recunosti fata de tine, cred eu.

  2. 1) Felicitari. Sper ca va fi cumparabila si online. Sau cand se termina Corona si ajung prin RO voi putea cumpara varianta fizica.

    2) Atentie: uiti o categorie cumva de mijloc intre cele 2 la care te gandesti.
    a) Da: sunt cei cinstiti, care vor imbunatatire si le pasa substanta. Fondul. Si „don’t give a fuck” despre ce cred ceilalti.
    b) Evident, ii avem in partea cealalta pe superficiali. Foarte influentate/determinate/”driven” de anturaj. Ce zice lumea despre ei. Ce crede lumea despre ei, etc.
    c) Este si categoria de mijloc. Care sunt de tip b. Dar care in adancul lor realizeaza la un moment dat ca a fi de tip „a”: are avantaje. Dar inca nu poti iesi in lume cu hainele de tip „a”. Le porti inca pe cele de tip „b”. Si poate la un moment dat se face tranzitia si la suprafata.

    3) BTW: in urma articolului pe care il mentionezi te-am descoperit. Acest blog este singurul la care sunt abonat si pe care-l urmaresc. Mi se pare ca se apropie mult de pragmatismul faimosului personaj Jack Reacher (autor = Lee Child).

  3. Prin simplul fapt ca i-ai dat titlul asta arata ca ai depasit acea mentalitate pe care o criticai in articol – esti un intelectual, dar nu neglijezi copywriting-ul si/sau marketing-ul si/sau unghiul de abordare = smart business practice. Felicitari! Nu am luat cartea, probabil nici nu o voi lua fiindca imi e de ajuns ce citesc aici si practic simt ca sunt intr-o calatorie similara si paralela cu a ta. Tot ce zici face sens pt ca si io eram „ala”… cu care vorbeai in acel articol. Mulztam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.