Ce fel de om sunt eu

A treia parte din seria „să ne cunoaștem pe noi înșine”. Pentru cine nu le-a citit, primele două articole sunt acesta (1) și acesta (2). Astăzi, subiectul de studiu – Andrei Chira.

Sunt un introvertit de manual.

Mi-a luat mult timp, aproape 30 de ani, și am trecut prin multe experiențe, ca să conștientizez, să înțeleg, să accept și să folosesc în avantajul meu lucrul ăsta.

Sunt mic, slab și urât. Și nu vorbesc.

Nu îmi plac aglomerațiile, nu sunt fan al situațiilor sociale cu lume necunoscută, de obicei stau liniștit și nu vorbesc decât dacă sunt întrebat. Par timid, chiar naiv sau prostuț, nu sunt foarte pe fază cu replicile.

Am un cerc restrâns de prieteni apropiați (îi zic the circle of trust) unde mă simt mult mai în largul meu și îmi dau drumul la vorbă, la băut, la mai multe. Din păcate, de multe ori, în libertatea asta pe care mi-o acord, ajung să spun prostii și să-i jignesc pe oamenii apropiați.

Nici măcar în această zonă de confort nu îmi găsesc tot timpul cuvintele și pare că nu sunt prea ascuțit la minte. Mulți vânzători „mă miros” că sunt fraier și că îmi pot vinde, ajungând să ia țeapă în final pentru că urăsc să fiu împins, băgat în corzi și forțat să fac ceva ce nu sunt absolut sigur că vreau să fac.

Cel mai confortabil mă simt exprimându-mă în scris pentru că am timp să îmi clarific gândurile înainte să le pun în cuvinte.

De asta mediul digital (mail, blog) mi se potrivește.

Analizez aproape toate lucrurile, chiar și cele ce nu ar trebui analizate, conștientizez foarte bine mediul înconjurator, învăț foarte repede, mă adaptez foarte repede.

Am un spirit de observație destul de bun, îmi dau seama rapid cum funcționează lucrurile, cum interacționează părțile componente într-un sistem, dacă e eficient, cum poate fi îmbunătățit.

De exemplu, acum 2 luni am fost la București să-i luăm o rochie de nuntă Elenei, am stat pe la niște rude, am luat o șurubelniță la un moment dat și le-am reparat o canapea. Oamenii care nu mă cunosc personal se așteaptă să fiu un geek care știe doar calculator.

Îmi place să lucrez cu mâinile, să construiesc, să repar, să creez lucruri. Motivul pentru care nu sunt tâmplar sau alt fel de meseriaș este că nu am răbdare, mă plictisesc repede, vreau ca viziunea creativă pe care o am în cap să devină realitate aproape instant.

De asta mediul digital mi se potrivește, lucrurile se materializează mult mai rapid.

În mod eronat, unii oameni mă consideră a fi foarte inteligent. Nu sunt.

Am o inteligență ușor peste medie, cam la orice test făcut vreodată ies undeva pe la 70-75%. Cu mențiunea că sunt foarte rapid. Un test de o oră… îl fac în 30 de minute, mă plictisesc. Chiar dacă mă forțez să stau toată ora și reiau de 2-3 ori întrebările, tot nu trec de 70-75%. Am fost mereu mulțumit de asta, să fiu primul la 75% decât ultimul la 100%.

De asta mediul digital, unde tehnologia evoluează foarte rapid, mi se potrivește, pentru că ai mai mari șanse de succes dacă ieși primul cu un produs/serviciu imperfect decât dacă ieși peste 2 ani cu unul perfect.

Mai am destule ciudățenii, nu-mi place să mi se atingă unele de altele mâncărurile din farfurie, când modific volumul la TV nu o fac în funcție de sunet ci dau pe numerele care îmi plac, nu-mi plac obiectele ascuțite, mă sperie sunetele puternice, mă terorizează păsările de curte (în special gâștele și curcanii).

Dar asta e deja irelevant pentru ce vreau să exprim în articolul ăsta.

Ideea e că sunt multe teorii de dezvoltare personală care îți propun să ieși din zona ta de confort. Nu e un lucru rău, experimentez și eu de multe ori în afara zonei mele de confort. Mă întâlnesc cu oameni, vorbesc cu necunoscuții, încerc să nu mă mai las copleșit de situații sociale.

Însă, în loc să caut succesul în afara zonei de confort, mi-am construit succesul înăuntru, în zona mea de confort, acolo unde mă simt cel mai în stare să performez la 100%.

Mi-am construit o afacere pliată pe personalitatea mea, pe modul meu de a fi, de a lucra, de a gândi.

De aceea cred că pentru a te dezvolta trebuie să începi prin a te cunoaște și a te accepta pe tine însuți, așa cum ești, și să nu mai lupți împotriva naturii tale.

Pentru mine funcționează.

dirty-cat

5 răspunsuri la “Ce fel de om sunt eu”

  1. Interesant să aflu aceste chestii despre tine.. eu.. am frică de fulgere :)) stupid, dar de.. asta-i frica mea.

  2. Foarte frumos spus: ”mi-am construit o afacere pliată pe personalitatea mea, pe modul meu de a fi, de a lucra, de a gândi”.
    Si eu cred ca asta e cel mai bun lucru, sa te cunosti bine, gasesti ce ti se potriveste si sa construiesti ceva in jurul personalitatii tale. Astfel ea infloreste in acelasi timp cu afacerea ta :)

  3. Interesant articol. Cam semanam. :) Inclusiv la faptul ca nu interactionam prea bine cu necunoscutii.
    Si eu sunt mic (65 kg la 1,47 m inaltime, mai usor ma sari decat ma ocolesti) si urat (nu stiu ce a vazut Maria la mine, ca nici bogat nu eram).
    Dar noi doi suntem prieteni, chiar daca nu ne-am vazut niciodata in realitate si nu am vorbit decat prin e-mail sau tichete suport (sunt un client multumit al Simplenet, un „sectant” din aripa dura sustinatorilor Simplenet). :)
    Poate se mai fabrica bere si cand o sa ne vedem fata in fata. :)
    Ce iese cand se intalnesc un moldovean cu un ardelean? Un chef! :)
    Poate ne vedem prin „satul imparatului” (Bucuresti).

    • Am exagerat cu propozitia aia, nu sunt chiar atat de mic, slab si urat, poate o sa explic si chestia asta intr-un alt articol. Cu multa lume sper sa ma vad, cand ajung prin Bucuresti anunt pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.